Gabriel MANȚĂ

U Cluj a continuat să păcălească fotbalul şi de întâi aprilie, calificându-se în finala Cupei României fără a reuşi nici de această dată vreun gol. Pentru că golurile din lovituri de departajare nu se pun nici la golaveraj, nici nu se adaugă la palmaresul jucătorilor. E drept că la această înşelătorie a fost nevoie şi de un complice, CFR Cluj dovedindu-se un partener de nădejde. Aceste două echipe se pot lua de mână şi purcede în liga a doua, nu le va plânge nimeni din afara Clujului. Tradiţia şi performanţele lor, din vremuri mai vechi sau mai noi, sunt de apreciat, dar în acest moment nu au nimic de oferit fotbalului. Partidă televizată după partidă televizată, tot zero, tot zero, ca în tenisul lui Toma Caragiu. Teoretic, U Cluj poate chiar câştiga Cupa României în aceeaşi manieră, învingând Petrolul sau Steaua la lovituri de departajare, după alte 120 de minute de plimbat mingea oriunde altundeva decât în plasă. Din păcate, problema acestui tip de impotenţă este cvasigeneralizată în campionatul românesc. Meciurile de 0-0, 1-0, 2-0 au ajuns la fel de dese precum sunt aceste scoruri în palmaresul european al naţionalei de minifotbal! Şapte în ultima etapă, şase în penultima, doar trei în antepenultima, dar care a plusat cu alte trei rezultate de 1-1! Iar dacă aruncăm un ochi şi pe rezultatele naţionalei lui Piţi şi Puiu (ştiu, sună ca Ţociu şi Palade!), observăm că acestea se încadrează total în norma acestor scoruri, totuşi, deocamdată, fără vreun 0-0! Probabil ne păstrăm pentru turneul final, ca să facem şi deliciul publicului european, păcălindu-i şi pe ei că asta înseamnă tactică.

Noroc că zilele (de fapt, nopţile) astea ne mai scoatem cu tenisul Simonei Halep. Nu ştiu ce va fi făcut în dimineaţa zilei de vineri în semifinala cu Serena Williams, dar dacă a pierdut, sigur nu a făcut-o fără luptă. Iar dacă nu a pierdut... sper să-i mai fi rămas un strop de energie şi pentru finală, căci dubla Indian Wells – Miami este doar apanajul marilor jucători sau jucătoare.