Doru POPOVICI

Dacă vă amintiţi, în ziarul de sâmbătă spuneam ce mi-aş fi dorit pentru weekendul plin de evenimente. Până pe la o bucată, lucrurile au mers conform speranţelor mele: Simona a ajuns în finală, tot aşa şi Federer, iar la snooker, după meciuri de povestit generaţii la rând, Judd s-a calificat în finala unde urma să ia bătaie de la Ronnie. Şi a venit seara marilor finale. Am să încep cu cea care ne-a adus tuturor bucurie prin rezultat şi prosperitate farmaciştilor, fiindcă nu putea să nu te ia cu dureri măcar de cap, dacă nu chiar de inimă: Halep - Jankovic, cel mai cretin meci pe care l-am văzut, cu excepţia celor ale Monicăi Niculescu, în care seriile de break-uri, câte 4, câte 5, au surclasat game-urile normale, pe propriul serviciu. De unde concluzia că serviciul Simonei e tot varză, dar măcar acum ne consolează ideea că mai e măcar una la fel în top 20, Jankovic! Simona continuă să câştige prin alergarea absolut nebună cât e meciul de lung, plus lovitura superbă de backhand în lung de linie. Să dea Domnul să-i meargă cât mai mult. Aşadar, Halep a câştigat prin muncă şi iar muncă, iar asta e de toată laudă. N-aş zice că Federer n-a muncit şi el, recuperând într-un tie-break splendid deficitul de un set. Din nefericire, în setul 3 a reizvorât geniul din el, cel care se plictiseşte. Sau care începe să viseze. Sau căruia i se rupe de rezultatul final. Cam la fel s-au petrecut lucrurile cu celălalt geniu, Ronnie O'Sullivan: a condus cu 4 - 1, apoi cu 7 - 4, în finala care se juca "primul la 10". La el se ştie: chiar se plictiseşte. Aşa că Judd, alt geniu, dar avid de performanţă, a făcut a 3-a nefăcută (că la fel câştigase şi precedentele două meciuri, din sferturi şi semifinale) şi l-a bătut cu 10 - 7. N-am putut să mă supăr, că şi Judd mi-e aproape la fel de drag. Şi nici nu mai aveam loc, că la aceeaşi oră Real o lua de la Barca. Chestia e că nici pe ăştia nu-s supărat, că au făcut cel mai bun meci al lor din acest an. Dacă la pauză ar fi condus cu 3 - 0, ar fi fost doar corect. Chestia e că au alergat ca demenţii, au făcut un pressing cum încă n-am văzut şi, logic, li s-a terminat benzina... sau Benzema!? Aici e cheia: la genii nu ţine cu munca şi cu alergatul de nebun, cât e meciul de lung. Oare cum o fi mai bine: genial sau muncitor?