Gabriel MANȚĂ

Înainte de a vorbi despre fotbal, trebuie să realizăm că acum, chiar acum, se împlinesc 25 de ani de când la Timişoara dospea Revoluţia română. Mă tulbură acest sfert de veac pentru că l-am trăit conştient, la Revoluţie eram elev în ultima clasă de liceu, n-aveam nici o lună de când împlinisem 18 ani. La rândul meu, m-am născut la 26 de ani după sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, pe care l-am perceput ca pe un episod din cartea de istorie sau din nenumăratele filme şi romane de război. La fel se întâmplă cu cei născuţi în anii din urmă, poveştile de decembrie despre Revoluţie le preced pe cele de Crăciun. Imaginea de ansamblu rămâne încă o necunoscută, indiferent dacă cineva a aprins premeditat focul, acesta s-a transformat imediat într-o vâlvătaie naţională, iar adevărul e un puzzle din toate acele scântei individuale. Fiecare cu povestea lui. De aceea, nu-mi pică bine denumirea de lovitură de stat. Da, unii au ştiut să călărească valul, dar n-au avut nicio treabă cu geneza lui. Undeva, într-un colţ de ţară, erau ucişi oameni, iar noi, ceilalţi, aflam despre ei că erau „huligani”. Până când toată ţara s-a molipsit...

Era fotbal şi pe atunci, dar fotbaliştii au stat la cutie, nu-mi amintesc vreun erou. Eram calificaţi la Italia Novanta, steliştii fuseseră ţinuţi în braţe de însuşi Valentin Ceauşescu, dinamoviştii erau cu generalii MAI în spate, dar altele au fost cluburile sacrificate. FC Olt şi Victoria fiind desfiinţate. Prima pentru că însemna Scorniceştiul natal al lui Ceauşescu, a doua pentru că era un test de putere al Securităţii, un club cu Mitică Dragomir preşedinte! Pot spune că, în ceea ce mă priveşte, desfiinţarea Victoriei a pus capăt unei potenţiale cariere sportive, eram junior legitimat de vreo doi ani, împrumutat apoi pe la diverse cluburi din diviziile inferioare. Asta nu mă împiedică să recunosc că Victoria a fost una din ruşinile fotbalului românesc. Am nimerit într-un vid de fotbal, poate asemănător cu vidul de putere pe care îl invoca atunci Petre Roman. De cel politic a beneficiat cine trebuia, de cel din fotbal - Sandu şi... Dragomir!