Gabriel MANȚĂ

Ingrată sarcină, aceea de a scrie înainte de meciul în care se concentrează seva preliminariilor şi de a fi citit după ce se va fi consumat. Doar dacă nu las speculaţiile deoparte şi mă refugiez în alte subiecte. Cum ar fi tenisul de peste ocean. Deocamdată, pe teren se întâmplă doar lucruri cuminţi, însă episodul cu Nadal de la conferinţa de presă ne-a cam bulversat. Iată cum un tânăr viguros, cel care înspăimânta circuitul cu şenilele sale, ajunge din senin să se schimonosească de durere, ba chiar să se întindă pe podea pentru a-şi putea întinde membrele. Mulţi dintre cei care-l antipatizează s-au repezit iarăşi cu vechile acuzaţii de doping, dar asemenea lucruri se pot întâmpla şi de la suprasolicitare, aceasta fiind la rândul ei încă o dată „supra”: supraomenească. E vorba şi despre tributul în timp, dar şi de faptul că la US Open se joacă pe hard, iar la un jucător de tip fondist muşchii şi articulaţiile preiau mult mai acut şocurile. Oricum, pe teren nu i-a fost deloc greu lui Nadal, pentru care cele mai importante momente încep să nu mai fie meciurile cât recuperările. Chiar şi un meci câştigat uşor, dar fără recuperarea necesară, îi poate compromite următorul joc. Privind retrospectiv şi apoi evaluând prezentul, se poate pronostica fără mari riscuri că nu va avea un sfârşit de carieră ca o toamnă lungă şi plină de rod. Nici ceilalţi corifei n-au prea avut probleme pe teren (mai puţin Murray, al cărui meci cu Young nu l-am prins, dar scoţianul pare în vârf de formă „provocat”), avansând în sferturi fără set pierdut, cel puţin Federer a trecut ca o boare peste argentinianul Monaco, acesta adunând doar trei „gheme”. Problema este că pe strada elveţianului apare iarăşi Tsonga, şi chiar în seara asta! Francezul a avut meci lung şi greu cu Mardy Fish, dar a impresionat prin nişte neverosimile reflexe la fileu, de jucător de ping-pong!

Pentru a încheia rotund, tot cu fotbal, să salutăm reîntoarcerea lui Ronaldinho în naţionala Braziliei cu un zâmbet larg, ca să ne dăm şi noi dinţoşi.