Doru POPOVICI

Mă umflă râsul când îmi amintesc de felul în care decurg dialogurile deja clasicizate dintre „oamenii de fotbal” din România: cum se mai domnesc între ei la debutul fiecărei emisiuni sau atunci când este vreo apariţie mai nouă, de regulă patron de proaspăt promovată, iar dacă reuşeşti să treci peste precaritatea limbajului şi te concentrezi pe apariţia în sine, pe „look”, ai putea crede că ei chiar sunt nişte domni, cu costume elegante şi cravate asortate, totul de firmă, cu ceasuri scumpe şi ochioase, ce mai, sunt nişte domni în toată puterea cuvântului... Numai că mai mereu, pe la o bucată, când unul dintre interlocutori pune câte o întrebare uşor indiscretă sau bate vreun apropo la arbitraje, la achiziţii sau vânzări de jucători, la surse de finanţare şi alte d-astea, odat’ îl vezi pe destinatar că mai întâi se foieşte, apoi i se încleştează fălcile (ca la pitbull când pregăteşte muşcătura), privirea-i devine fixă şi îl buşeşte brusc amnezia, în sensul că uită că e în dialog cu un domn (care la rândul lui uită acelaşi lucru), drept pentru care „domnul” interlocutor devine brusc „bă”: „Şi ce vrei, bă, să zici cu chestia asta?”. De aici încolo, totul e previzibil: se acuză de blaturi penale, de evaziune, de spălări de bani, de vânzări / cumpărări de jucători prin falsificare de acte, de apartenenţă la găşti / cooperative / mafii, încât te miri de unde deţin ei, nişte domni, atâtea date în principiu secrete, pe care procurorii n-au reuşit niciodată să le afle, indiferent de câte anchete (mimate) s-au desfăşurat. Uşor-uşor, dialogul degenerează, limbajul migrează din zona bunelor maniere către anti-CNA iar apoi direct în curtea interioară a pârnăii. Sunt invocate în discuţie diverse infracţiuni, mai vechi sau mai noi, dovezile fiind în totalitate în posesia partenerului (fost domn!) de dialog (ei, m-am lămurit: dacă le are ăsta, de unde să le mai aibă şi DNA!?), care se mai şi oferă să le depună fix pe masa procurorului sau a judecătorului. Finalul este apoteotic: se face trimitere la rude (mama e prima, că de-aia e mamă!), la vii, la morţi şi răniţi, punctul culminant fiind atins atunci când ambii îşi amintesc de apartenenţa la UE sau ceva asemănător. Asta acu’, în vacanţă. Dar să vedeţi când o începe campionatul...