Alina MIHĂESCU

Întotdeauna e o chestiune de abordare: dacă mulţi români ar spune „omul este măsura lucrurilor”, la noi, în Bucovina cea aleasă, se va prefera „omul sfinţeşte locul”. Iar comparaţiile pot fi extrem de relevante. La Suceava, regulamentele de ordine interioară impuse de Consiliul Local sau de Consiliul de Administraţie al Societăţii de Transport Public Local sau cele două împreună interzic călătoria animalelor de companie în mijloacele de transport în comun. Nu cumva să se amestece mirosul de câine cu cel de vacă sau cu cel de revizie tehnică la furnizorul de apă caldă. Nu cumva să atingă patrupedele cu labele lor microbuzele maxi-taxi, care, se vede cu ochiul liber, sunt numai bune de casat. Noi suntem oameni fini şi rafinaţi şi nu ne-amestecăm cu animalele, la fel cum nu călcăm nici iarba, pentru că preferăm pavelele. Factorul decizional a hotărât că pe principiul viii cu viii şi morţii cu morţii, se impune şi oamenii cu oamenii, animalele cu animalele. Aşa că, dacă nu ne convine, problema e a noastră, nu a lor. Dar vă spuneam, în funcţie de abordare, şi problemele pot fi diferite. De pildă, proprietarii de câini din Cluj-Napoca se confruntă cu o altă situaţie. Ei trebuie să cumpere bilete animalelor dacă vor să călătorească împreună cu mijloacele de transport în comun, urmând să evite orele de vârf şi autobuzele aglomerate şi să aşeze câinii la un metru distanţă de călători. Absolut rezonabil, atât omeneşte, cât şi economic vorbind. În paranteză fie spus, dar important de menţionat, de dragul informării, e faptul că aceiaşi consilieri clujeni au hotărât şi faptul că deţinerea unui câine în apartament nu poate face obiectul impunerii de taxe ori cheltuieli în sarcina proprietarului sau deţinătorului. Mergând mai departe, la Bruxelles, a noastră capitală europeană, animalele de companie au voie aproape oriunde: în metrou, în autobuz, în magazine, în supermarket (chiar şi în zona de alimente), iar cu derogare, chiar în spitale sau centre de îngrijire paliativă. De ce? Pentru că acolo oamenii contează cu adevărat, iar animalele sunt parte importantă din viaţa lor. Este, aşadar, o chestiune de abordare. Alţii cu oamenii, noi cu sfinţitul.