Lucian AVRAMESCU

Liberalii, curtaţi de reziduurile UNPR, se lasă greu. Au făcut trei şedinţe, precedate de alte trei şedinţe ale PSD cu acelaşi subiect şi aceleaşi mofturi: fuzionează prin fuziune sau fuzionează absorbind unul câte unul parlamentari uneperişti? Ambele partide mari au decis identic: iau din UNPR pe bucăţi. Nu vor fuziune, nu vor alianţe politice, că-şi mânjesc garderoba imaculată. Zău? Domnilor, toţi sunteţi fuzionaţi cu toţi! Partidele, luate unul câte unul sau la grămadă, sunt ACELAȘI PARTID. M-am dumirit greu, dar definitiv. Domni politici şi doamne politice trec, anual sau mai des, în dormitorul şi casieria de avantaje a altui partid, proclamând apăsat aceleaşi principii: ţărişoara, binele public, obsesia ca eu, nea Gheorghe, pentru care se sacrifică şi n-au somn, s-o duc bine. O doamnă fostă la Dan Voiculescu, măritată politic la Dan Diaconescu, cu zestre bună azi în UNPR, fiindcă a suit-o în Parlament, e deja trecută la PSD, de unde va pleca sigur la liberali. Cu condiţia să ajungă la putere. Comisionul de transfer e luat personal, fiindcă votul din parlament costă mai mult ca votul meu pentru un consilier de sector. Cucereşti greu o doamnă , altfel plină de nuri, dacă-i parlamentariţă. E ca şi când ar fi virgină, iar virginitatea costă. Vrei o fată mare care a fost măritată cu toate partidele, iar în unul s-a întors de trei ori, ca, după divorţ, Bahmuţeanca la Prigoană? Scoţi banul din greu. Votul ei te poate face ministru sau te ţine în opoziţie, ceea ce e nasol, cum ar zice şcolarii care trec pe sub geamul meu.
Acum câteva zile m-a sunat o colegă de la AMPress să-mi spună că, gata, PNL nu mai fuzionează cu UNPR. Păi trebuiau să fuzioneze? Aoleu, ce cutremur politic! Să vezi zbatere, să vezi vuiet, ca la Rovine! Eu, mai bătrân în slujba de servitor al opiniei publice, nu mai am astfel de tresăriri. Ciorba în care au fiert laolaltă parlamentarii români a transferat acelaşi gust tuturor. E ca la ciorba de peşte. Pui leuştean, pui orez, pui chiar şi un pui şi toate, la urmă, miros a peşte. Aşa se face că începi să-l încurci pe Blaga cu Dragnea şi pe Calimente cu Alimente sau, mă rog, un alt nume cu rezonanţă în televizor. Nu, draga mea colegă. Toţi sunt o apă şi-un pământ, adică o ciorbă din care polonicul extrage, la întâmplare, şi pune în castroane diverse. Fiertura, de un sfert de veac, are acelaşi gust. Rar un ardei iute şi aproape deloc piperul rău al unei identităţi inconfundabile. Trăgeam nădejde că noul val din partide va aduce o împrospătare. Aş! Toţi asudă să facă iute avere, ca înaintaşii, fiindcă personalitatea vârâtă în contul politicii are o bună dobândă de îmbogăţire. Ca pe vremuri, la şcoala de miliţieni. Cum vă sunt elevii, am întrebat o profesoară care preda franceză viitorilor sergenţi majori? Toţi vor să capete mai iute uniforma. Cu ea intră prin spate la alimentara. Ăsta era visul lor! Era, într-adevăr, o afacere. Altfel îmbătrâneai la coadă.

P.S. Nu neg Parlamentul, ca simbol şi substanţă a democraţiei. Îl vreau mereu, acolo, la locul lui, purtând  o polemică reală, până sar scântei, între forţele politice, în folosul cetăţeanului şi ţării. Nu mai vreau ca polemica şi bătălia parlamentară să fie  mimate. Prea mult ”consens”, descoperit şi de Iohannis acum ca, mai demult, de Iliescu, drept reţetă a prosperităţii.