Un sentiment de fatigue, adică efectul Real Madrid

Știți oamenii aceia pentru care limba română nu e suficientă, care încearcă să explice maselor largi cum e să trăiești acolo sus, unde aerul e mai special, iar compania una celebră, cât de greu e să ții, precum Atlas, soarta lumii pe propriii umeri, cum sunt ei condamnați la a scrie istorie și chiar la nemurire? Sigur, cel mai probabil nu i-ați atins, n-ați dat noroc vreodată, nu v-ați salutat, dar îi cunoașteți. Le apare numele pe buletinele de vot, iar noi, ca niște cetățeni cuminți și cu spirit civic, îi votăm. Dar prost nu e ăla care cere, ci ăla care dă, și-atunci e logic să nu dorească să se-amestece cu ăștia mulți.
Un discurs susținut la începutul lunii octombrie, la Botoșani, de vicepreședintele PSD Valeriu Zgonea, a devenit viral pe internet. Pentru că nu poate încăpea vorba de reinterpretare, voi cita spusele președintelui Camerei Deputaților: „Eu n-am ce să vă spun. V-am ascultat, sunteți pricepuți. Să știți că am întotdeauna dreptate, după 25 de ani de partid, să știți că am. Chiar dacă unora nu le place, să știți că am. Tot îi plăcea lui Andrei limba engleză – am un sentiment de fatigue. Știți ce înseamnă? De oboseală… Noi, în Oltenia, îi spunem efectul Real Madrid. L-am văzut la organizație, să știți. Sunteți organizația aia care își face poze selfie și spune: «me myself, I’m the best.» Numai eu. Am un sentiment de fatigue și mă sperie, un sentiment că numai noi suntem buni și mă sperie, un sentiment că numai noi știm ce e bine și mă sperie. Asta e părerea mea și dacă vă supără îmi cer scuze”. Am ascultat această declarație pe repeat ca să mențin limba lui Shakespeare drept canal de comunicare, și mi-aș dori din tot sufletul să fie vorba de o declarație scoasă din context care sună așa doar pentru că este scoasă din context. Mi-aș dori ca după aceste cuvinte, un vicepreședinte de partid să le fi transmis colegilor săi un îndemn la trezire: Wake up! I’m afraid însă că starea de fatigue e generală și incurabilă, mai ales că declarația îi aparține unui domn cu antecedente.
Cândva, în 2013, Valeriu Zgonea a fost nevoit să își ceară scuze după ce făcuse următoarea afirmație: „Eu sunt din orașul lui Mihai Viteazul. Dacă ei vor să ridice acolo steagul cu care a plecat colegul meu, Mihai Viteazul, acum câteva sute de ani să cucerească niște drepturi împotriva ungurilor, pe mine nu mă deranjează. Eu nu privesc cu atâta ură această chestiune. Sunt colegi de-ai mei care arborează steagul Real Madridului sau Barcelonei, nu văd care e problema”. Oare care o fi, cu adevărat, problema vicepreședintelui PSD: faptul că-l numește pe Mihai Viteazul „colegul” lui sau că e microbist incurabil și amintește ori de câte ori face politică de campionatul de fotbal al Spaniei? De fapt, am înțeles care e faza cu politicianul Zgonea. Nu mi-e clar dacă ține cu Real Madrid sau cu FC Barcelona.