Toleranța prin lege, un oximoron

O societate civilizată este, implicit, tolerantă și prețuiește demnitatea umană. O societate devine civilizată în timp, prin valorile pe care le promovează, prin educație și nu brusc, printr-o prevedere legală. Ce simplu ar fi să putem adopta o lege prin care să devenim, peste noapte, civilizați, buni, empatici, morali, ba chiar slabi, tineri, bogați, deștepți și frumoși. Dar nu despre utopie vorbim astăzi. E adevărat că civilizația presupune și o legislație corectă, precum și măsuri împotriva celor ce n-o respectă. Dar una este să generezi toleranță și alta este s-o impui. Toleranța ar trebui să fie un act personal. O persoană este tolerantă dacă așa gândește și așa simte. Dacă se manifestă tolerant doar pentru că i se impune, nu se cheamă că este tolerantă. Trăiește doar iluzia unei alegeri și face, de fapt, ceea ce i se cere. Mai mult, a impune cuiva să fie tolerant ar putea avea taman efectul invers față de o idee, un concept sau o persoană. Cu alte cuvinte vrem, nu vrem, va trebui, se pare, să tolerăm legea Dragnea – Legea privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup. Legea Dragnea prevede ca defăimarea socială să fie sancționată cu amendă de mii și zeci de mii de lei. Potrivit proiectului, defăimarea socială este fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un grup social. Ceea ce este politic corect. Discriminarea, din orice motiv s-ar întâmpla, este oribilă, iar o societate tolerantă va considera discriminarea un abuz și va face tot posibilul să-l împiedice și să-l pedepsească. De ani de zile minoritățile, fie etnice, fie sexuale, culturale sau religioase s-au confruntat cu diverse situații discriminatorii. În general, nu s-a găsit nimeni să meargă până acolo încât să le pună la dosul legii, iar când s-a găsit, ca să ne amintim de încercările deputatului Remus Cernea, șansele au fost nule, clasa politică dovedind toleranță zero. De societatea civilă, per ansamblu, nici nu mai vorbesc. Paradoxal, acolo unde toleranța ar trebui să se manifeste, politicul și civilul se opun categoric, dar iată că folosindu-se exact de această abordare a corectitudinii politice, un politician, bănuit de probleme de corupție, dar pe val, are grijă să strecoare printre gen, vârstă, etnie, cultură, ca din întâmplare, apartenența politică. Sigur că fiecare are dreptul să fie parte a unei grupări politice, dar alegerea unei ideologii e una, iar pedepsirea prin amendă a celui care ar îndrăzni să dezaprobe ideologia cu pricina sau susținătorul acesteia e alta. E foarte alunecoasă această prevedere, este o șmecherie ce ar putea lovi subtil, în libertatea de exprimare. Nu doar a presei, ci a oricui vrea să se exprime în spațiul public. Cu mâna pe inimă, cred că avem cu toții loc sub soare, indiferent cărui grup social aparținem. Și când spun grup social, fac referire la definiția folosită de inițiatorul legii însuși: persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături – de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, apartenență politică, orientare sexuală, origine socială, avere, dizabilități, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. Ei bine, sună sexy, dar atentatul la libertatea de exprimare n-are nimic de-a face cu toleranța și nici cu demnitatea umană.