Google
 
luni, 2 feb 2009 - Anul XIV, nr. 25 (4011)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6559 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9517 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Alina MUNGIU-PIPPIDI

Alina MUNGIU-PIPPIDI


Constituţia de plastilină

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Noul ministru al Culturii, domnul Toader Paleologu, ar fi declarat recent că statul va retroceda castelul Bran familiei de Habsburg, descendenţii principesei Ileana, sora regelui Carol al II-lea, care îl moştenise cu titlu personal de la mama ei, regina Maria. Aceasta, la rândul ei, îl primise ca dar de la autorităţile locale.

Opinia publică va fi cert împărţită cu privire la oportunitatea acestei decizii. Cine are vederi liberale, şi crede în sanctitatea proprietăţii, va susţine probabil această decizie, argumentând că nu e drept ca naţionalizarea regimului comunist să triumfe. Cine e mai relativist, şi cu perspectivă istorică mai lungă, va susţine că decizia e deplasată. În fond, castelul nu a fost niciodată în familia Hohenzollernilor, şi cu atât mai puţin a Habsburgilor. Faţă de Peleş, construit de Carol I, Branul e un castel vechi, care aparţinuse comunităţii locale şi ar fi just să se întoarcă la ea fără răscumpărare.

Partea cea mai zăpăcitoare a acestei discuţii este că ea survine la câteva zile după ce Curtea Constituţională a dat girul final legii lui Dan Voiculescu, care lovise mortal legea caselor naţionalizate din anul 2000 şi compromisul istoric atins atunci între post-comuniştii (PSD) şi anticomuniştii români (CDR).

Dl Voiculescu a intervenit în favoarea unui grup special de lobby, chiriaşii care au cumpărat de bună credinţă, şi a propus practic inversarea principiului restituirii în natură, stabilind că de principiu proprietarii vor primi despăgubiri, şi nu imobilul. Deşi preşedintele Băsescu a întors legea de la promulgare şi au existat două rânduri de sesizări la Curtea Constituţională, legea a trecut până la urmă, arătând încă o dată că marea inovaţie liberală de a face proprietatea „garantată” prin modificarea constituţională din 2003 nu face doi bani.

Pentru că, la urma urmei, la a cui proprietate face aluzie articolul constituţional? Şi cei care au cumpărat de bună credinţă, şi cei care au fost proprietarii originali sunt proprietari. Principii de drept diferite şi legi din momente istorice particulare dau fiecăruia un oarecare drept – numai că cele două se ciocnesc.

Coşmar constituţional şi legal perfect, complicat şi de supremaţia dreptului internaţional faţă de cel autohton, consfinţit tot de Constituţia noastră. Asta înseamnă că proprietarii originali vor ataca la Strasbourg şi vor câştiga, şi legea Voiculescu va servi doar să mai producă ani de confuzie suplimentară, costuri în plus, şi brambureală prin curţile de justiţie, unde nici un judecător nu va mai şti cum să interpreteze asemenea cazuri.

Cum poate funcţiona ţara asta când reaua credinţă şi tembelismul unei majorităţi (precum cea parlamentară care a trecut legea Voiculescu, sau cea a Curţii Constituţionale care a validat-o) fac din Constituţie o materie de plastilină, care se poate deforma oricum o cer interesele de moment?

Cum a fost cu putinţă să nu reuşim, după douăzeci de ani, să punem o dată punct la chestiunea cu proprietatea, baza unei economii de piaţă, pe care toţi vecinii noştri, în feluri diferite, au reuşit să o rezolve demult? Oricum ar fi rezolvat-o, rând pe rând, în ţările din Europa centrală s-a găsit un consens politic durabil (în unele pentru restituţia în natură, în altele pentru despăgubiri) care a închis chestiunea definitiv şi a permis vieţii să meargă mai departe. Numai noi batem pasul pe loc, şi explicaţia este evidentă: lipsa unei elite politice capabilă de acest gen de bun simţ constituţional (şi în general de bun simţ) care să reuşească să obţină o majoritate.

Putem schimba Constituţia de o mie de ori, câtă vreme vom avea în majoritate aşa nişte interpreţi ai ei vom trăi permanent în incertitudine. Mai merită deci să ne ostenim?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Constituţia de plastilină.
 Vizualizări articol: 426 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 3.86/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 3.9 din 7 voturi
Constituţia de plastilină3.957

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte editoriale semnate de:
Tiberiu AVRAM
Tiberiu AVRAM
Sandrinio NEAGU
Sandrinio NEAGU
Adrian BOTEZATU
Adrian BOTEZATU
Sorin AVRAM
Sorin AVRAM
Lucian AVRAMESCU
Lucian AVRAMESCU
Ion CRISTOIU
Ion CRISTOIU
Adrian CIOROIANU
Adrian CIOROIANU
Cristian GHINEA
Cristian GHINEA
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Robert TURCESCU
Robert TURCESCU
Ioan T. MORAR
Ioan T. MORAR
Dan APOSTOL
Dan APOSTOL
Angela FURTUNĂ
Angela FURTUNĂ
Mircea VASILESCU
Mircea VASILESCU
Alex Leo ŞERBAN
Alex Leo ŞERBAN
Pavel LUCESCU
Pavel LUCESCU
Ion DRĂGUŞANUL
Ion DRĂGUŞANUL

 

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei