Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
miercuri, 26 iun 2024 - Anul XXIX, nr. 148 (8677)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,9752 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,5471 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   1 imagine |   ø fişiere video

Nicolae Romulus DARAMUS

Nicolae Romulus DĂRĂMUȘ


ECOLOGIA IUBIRII ȘI... VICEVERSA

”CLIENTUL NOSTRU, STĂPÂNUL NOSTRU!”, UN TOXIC SLOGAN (III)

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

În urmă cu vreo câteva săptămâni, o fostă pacientă – nu tocmai jună – îmi imputa pe feisbucluc: ”Noi am sperat că veți rămâne să ne îngrijiți sănătatea!… Dar talentul dumneavoastră era altul”… Și, când i-am cerut lămuriri, mi-a răspuns sec: ”Am auzit că era scrisul, cărțile”.

Sunt 23 de ani de când am renunțat la practica oficială a medicinei interne, dar astfel de mesaje încă îmi parvin… Iar ele conțin un straniu și contradictoriu amestec: regretul pacientului pentru calitatea unui serviciu trebuincios lui – semn de apreciere… - și, concomitent, devalorizarea calității de medic, fiindcă – vezi bine… – talentul meu ”era altul”…

Fapt cert este că, de multă vreme, mai cu seamă în întâlnirile întâmplătoare, răspunsul meu a ajuns unul standard: ”Ați deschis vreodată o cutie cu triunghiuri de brânză topită?... Unde fiecare bucată e altcumva: cu smântână, cu șuncă, mărar ori cu te miri ce alte condimente?…”

Și, cum de regulă omul răspunde afirmativ, eu continui: ”Ei bine, foarte probabil că dumneavoastră preferați doar pe unul dintre produse: pe cel care vă place și de care simțiți că aveți nevoie… Ceea ce nu înseamnă că celelalte variante nu există, de folos fiind altora… Cam așa e și cu mine. Nu mai practic medicina internă în cabinet din mai 2001, dar asta nu înseamnă că din acel moment am uitat-o brusc și nu o mai practic,… pentru unii pacienți: prieteni și cunoscuți… Pe alese, evitând ”clienții”… Dar, cum pentru dumneavoastră eu sunt doar medic, celelalte priceperi ale mele – din care nu consumați – vă rămân străine, eventual doar auzind de ele; căci nu vă trebuie. Ele însă îi bucură pe alții, bucurându-mă totodată și pe mine. Cum a fost și cum mi se mai întâmplă și cu medicina…”

Ajuns aici, trebuie să o spun: după o astfel de explicație, adesea fața omului trădează perplexitate, fiindcă – presupunând și păstrând proporția – dacă prin te miri ce scriere sau eroică acțiune personală – aș fi salvat Terra de la încălzirea globală și speciile de la ”a 6-a extincție” – isprava mea, necunoscută lui, îl lasă rece; mintea sa neputând cuprinde ideea concomitenței unei priceperi – cum e medicina alopată – cu altele, de la literatură la desen, de la fotografie la te miri ce sport. Nu!... Pentru clientul majoritar, individul aflat în serviciul său nu e om complex și complet, ci o meserie consfințită de diplomă; medicul fiind doar un ”tinichigiu de carcase-n viu”. Percepția pacientului fiind exact rezultatul nedezvoltării propriilor talente, el însuși identificându-se doar cu o meserie:  instalator, profesor, coafeză, ofițer etc.

Și nu pot acum să nu îmi mărturisesc recunoștința față de părinții care s-au îngrijit mereu să mă bucure cu ceea ce eu numesc „instrumente spirituale”: obiecte menite cultivării înclinațiilor de copil, la care au fost atenți: cărți, un aparat foto și laboratorul complet, creioane de desen, o chitară, o mașină de scris… Ba chiar îmi amintesc cum, nu prea demult, tatăl meu - aflat la 93 de ani – știindu-mi umbletul prin codri, mi-a spus: ”Deschide dulapul… La ușa dinspre geam… Am pus acolo un binoclu pentru tine…”. Eu, cadorisitul, tocmai trecusem de 62, iar el, la puțin timp, s-a stins.

Revenind însă la acel 7 mai 2001 – când „am închis” – și mai cu seamă la cei câțiva ani dinainte… Fuseseră anii heirupistei reforme sanitare, unde – prin devotamentul lingăilor politici Suceava devenind ”județ pilot” - brusc eu m-am trezit patron… Și, tot brusc, pacienții mi-au devenit clienți; ”Clientul nostru, stăpânul nostru!” instaurându-și în medicină dușmănoasa amiciție, cum e și firesc să se întâmple acolo unde unul se crede stăpân; adevăratul stăpân al tuturor fiind banul.

Mai mult…: deși, ca internist, pe mine nu mă privea, o nouă, anapoda și înrobitoare titulatură fusese impusă în medicină, medicul de circumscripție devenind ”medic de familie”… Rezultatul fiind acela că fiecare client – pe unul și același purtător de halat – a început să îl considere posesie: ”medicul meu”. Și, cum banii – proporționali cu numărul de ”înscriși pe listă” – au tentat, nu cred că vreun medic de familie a înțeles de la început diminuarea și înrobirea propriului statut. Cert este că – una peste alta – Jurământul lui Hipocrate fusese făcut harcea-parcea, cum tot harcea-parcea apăreau din buzunare și banii cumpărători… Și mare caznă era – mai cu seamă pe capul asistentului meu – un om „pâinea lui Dumnezeu” – să explice tuturor celor sosiți că ”De azi suntem privatizați… Trebuie să plătiți… Nu mai e ca până acum…”. Cabinetul rămăsese în același loc – Policlinica, iar miile de pacienți anuali - majoritatea cunoscuți, cum e în orașul mic - primeau dușul veștii cu destulă uimire… Nu mai puteau veni direct, ca până în urmă cu puțin timp: ori bani, ori ”trimitere”…

Am crezut mereu – cum cred și în ziua de azi – că trebuie să fii ceea ce ești menit să fii. Și să faci ceea ce ești menit să faci cu drag, câtă vreme ți-e drag… Iar pentru asta, cultivarea ”talanților” e cheie.

În acel decisiv 7 mai 2001 – nu pot nega – un amestec de curaj și frică m-a pătruns… Scriam în presă, aveam publicate două cărți… Dar viitorul îmi era, totuși, substanțial necunoscut… Iar câte cineva întâlnit întâmplător, aflând că ”am închis”, mă aborda: ”Am auzit că ați renunțat la medicină... Dar,… arătați bine!”… Pesemne că se aștepta ca, după o astfel de decizie nebunească, să mă vadă descheiat la nasturi, cu părul vâlvoi și cu ochii rătăciți, ieșiți din orbite…”

La o stridentă rătăcire însă asistasem: cea a decidenților politici cu comportament cameleonic, mostre dintr-o masă substanțial majoritară de aceeași calitate morală. Nu o bănuisem… Unde se afla originea acestui fenomen gravitând în jurul lui „a avea” urma să înțeleg ceva mai târziu.

(va urma)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului ”CLIENTUL NOSTRU, STĂPÂNUL NOSTRU!”, UN TOXIC SLOGAN (III).
 Vizualizări articol: 2083 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 2 voturi
”CLIENTUL NOSTRU, STĂPÂNUL NOSTRU!”, UN TOXIC SLOGAN (III)5.052

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Cum considerați că ar trebui aleși primarii și presedinții de Consilii Județene?

Un tur de scrutin
Două tururi de scrutin
Nu știu / Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei