Florin HAIDAMAC

Vară ploioasă. Cade apa din cer de zici că s-au hotărât cerurile să spele străzile prăfuite ale unui oraș plin de tot felul de oameni. Un oraș supraaglomerat. Un oraș cu un trafic sufocat din cauza marilor magazine pe care le are în chiar centrul lui. Ar fi fost civilizat ca toate astea să fie în afara orașului. Eventual pe traseul șoselei de centură. Cu parcări largi. Cu mijloace de transport în comun. Cu tot ce trebuie pentru ca un astfel de circuit să nu strângă mii de hârburi și de cumpărători pe străzile și așa înguste și poluate. Dar ți-ai găsit! Mergem cu viteza melcului pentru că vin unii să-și cumpere plasme și mâncare. Total de acord. Chestii esențiale. Doar că puteau fi făcute mai cu cap și cu mai multă grijă pentru cetățenii plătitori de taxe și impozite. În fine. Spiritul civic, grija pentru oraș și pentru mediu sunt la fel de departe de noi ca și civilizația.

S-a găsit o soluție "minunată", anume de a merge pe sub pod spre un mare magazin. Ce să vezi? E plin de cratere. Care mai de care mai mari. Fără marcaje pe asfalt. Drum în paragină. Pe ploaia asta orice baltă e un mister. Că nu știi cât de adâncă e groapa pe care o acoperă. Cioran spunea că toate apele au culoarea înecului. Poate în vremurile lui. La noi toate apele au culoarea gropilor și a banilor dați pentru reparații. Tot de civilizație e vorba. Luați-o nabii obligatoriu pe acolo! Ce ne interesează pe noi că mergeți prin tranșee? Ciocu mic și scoateți banii. Aveți cumva pretenții de normalitate și de respect din partea statului? De condiții decente? Atunci emigrați, că nu e nimeni curios de doleanțele voastre pe meleagurile astea.

Canale înfundate. Ape care curg în șuvoaie pe străzi. Gropi. Degeaba ne gâdim să desenăm cu creta pe asfalt locuri de parcare și să introducem sensuri unice împotriva firii, că nu vom rezolva problemele. Nu suntem în stare să facem ceva vreodată. Podul de la Milișăuți e dovada concretă a "priceperii" noastre. Pod afectat de ape la 5 zile după inaugurare. Dacă nici ăsta nu e lucru făcut de mântuială, atunci care e? 50.000 de euro aruncați pe apa sâmbetei. Sau, mai bine zis, pe apa fiecărei zi de ploaie.

Patru accidente în aceeași zi și cam în același loc pe drumul spre Rădăuți. Pe lângă Pătrăuți. Zona în care se întâmplă frecvent chestii din astea. De ce? Din cauza prostiei unora, asta în mod cert, dar și din cauza drumului de doi lei. Sens contrasesns. Drum îngust. Drum pe care mergi în coloană dacă prinzi o basculantă sau vreun adormit care merge cu 60 pe drumul cică european. Drum și condiții care te forțează să depășești dacă vrei să ajungi pe lumină, nu noaptea. Se întâmplă de ani de zile. Și oamenii legii, cei care veghează la siguranța traficului, ce fac? Nu ar sta naibii în locurile astea. La vedere. Măcar să-i mai tempereze pe idioți. Nu! Ei stau în deal la Dărmănești. Unde ai dracului patru benzi și poate vrei să scapi de basculantă sau adormitul în spatele căruia ai venit 10 kilometri. Zi de zi. Stau la controlat documente și la vegheat să nu cumva să treci de 50. La 3-4 kilometri mai jos, spre oraș, dacă ar fi prezenți poate ar reuși să prevină accidente cumplite, care pe lângă faptul că se lasă cu victime, mai și blochează drumul pe timp nedeterminat. Că, nah, durează până când îi strâng pe unii cu lingurița de pe asfalt.

Pe strada din fața Liceului pedagocic ați circulat vreodată? Sunt sigur că da. Ce vedem noi acolo? Denivelări, gropi și pietre de granit care încearcă să le acopere. Și alea puse aiurea. Că încep să se deplaseze. Cât naiba o fi de greu să închizi dracului circulația pe acolo o zi și să pui covor de bitum peste tot? De calitate ca lumea. Sunt drumuri de două mii de ani făcute de romani. Drumuri care rezistă și acum. Nu au avut studii de fezabilitate, dar nici tot felul de cârpaci pe post de executanți. Nu știu vouă, dar mie îmi vine să vomit de fiecare dată când am de condus mai mult prin oraș.

Ce să mai spele apa asta care cade din cer? Poate ignoranța unora. Poate prostia altora. Poate nesimțirea care caracterizează toate comportamentele. Poate nepăsarea în care ne complacem. Poate lehamitea autorului acestui text. Un potop, Doamne, ne-ar mai tria. Doar spune-i lui Noe să nu sune pe nimeni.