Florin HAIDAMAC

Pe străzile aglomerate ale unui oraş mic şi neîncăpător vezi de toate. Traficul oferă cea mai bună modalitate de a-ţi da seama cum e construit un om în interior. Cum gândeşte. Cum reacţionează. Cât de educat este. Partea asta cu educaţia e rara avis, bineînţeles. Trecând peste şoferii teribilişti, care în mod sigur nu vor deceda de bătrâneţe, nu există zi în care să nu te izbeşti de tot felul de giboni. Forme de viaţă care din păcate au obţinut dreptul de a conduce automobile. La pachet cu dreptul de a-i încurca pe ceilalţi.

Cât de nesimţit să fii să blochezi banda întâi atunci când semaforul arată verde intermitent la dreapta? Asta în condiţiile în care pe banda a doua sunt doar câteva maşini. Dar, nah, tu mergi ca bizonul înainte şi vrei să fii primul. Iar atunci când şoferul din spatele tău îţi semnalizează cu farurile, te dai jos şi începi să înjuri. E o chestiune de politeţe rutieră, muflonule. Bine că faci scandal pe la toate instituţiile că nu ţi se arată ţie respect. De parcă-l meriţi. Ştiţi ceva? Bine vă fac toţi ăştia care vă dau cu flit şi vă tratează cu sictir. Aşa meritaţi, la câtă nesimţire şi răutate căraţi în voi unii.

Îţi ies creierii prin ochi atunci când mergi în coloană şi vezi că prima maşină merge cu 50 în afara oraşului. Faci eforturi disperate să depăşeşti, că doar ai treabă şi nu poţi sta după toţi melcii. Şi ce constaţi? În capul coloanei se află o mumie care priveşte doar în faţă, cu ochii lipiţi la propriu de parbriz, strângând volanul ca viitorii înecaţi de pe Titanic colacul de salvare. Asta în cazul în care nu se formează kilometri de maşini după nu ştiu ce basculantă sau utilaj din 1900 toamna, care, ce să vezi?, aşa hârbuit cum e are dreptul de a circula. Ce contează că scoate sute de metri de fum negru? El e participant la trafic. Că, deh, dacă permitem tuturor coşciugelor să intre în ţară, de ce să interzicem motoarele terminate ale unor cadavre?

Încurci traficul parcând aiurea. Laşi tigaia de maşină oricum, justificându-te că nu sunt locuri de parcare. Trecem peste faptul că parcările cu taxă nu sunt vreodată pline la refuz. Trecem peste faptul că bordurile implementate de unii cărora cred că le lipseau ochelarii când le-au desenat sunt adevărate capcane în care îţi poţi distruge puternic maşina. Trecem peste faptul că nu există drum în oraşul ăsta care să nu fie plombat strâmb, bineînţeles. Mai trecem şi peste faptul că unii care sunt mari specialişti nu sunt în stare să alinieze gurile de canal cu drumul. Trecem peste toate mizeriile pe care nesimţirea celor care au în grijă drumurile ni le oferă din plin, pe banii noştri. Trecând peste toate astea, rămâne prezenţa sau absenţa bunului-simţ care ar trebui să îţi dicteze comportamentul. Dacă tu parchezi oriunde, fără să-ţi pese că blochezi sau încurci multă lume, oare nu ar trebui să ţi se scrie cu un cui pe capotă "ai parcat ca boul"?

Eu sunt tare curios să aflu răspunsul la o chestiune. Să spunem că ai o maşină nouă. Nu vreo conservă de zeci de ani adusă cu 500 de euro de prin Germania. Şi rulezi cu ea prin oraşul ăsta. Şi după câteva mii de kilometri, din cauza drumurilor de proastă calitate îţi cedează anumite componente, mai repede decât termenul de funcţionare prevăzut din fabrică. Poţi demonstra în vreun fel că gropile şi denivelările din asfaltul ăsta superplombat strâmb ţi-au stricat maşina? Nu cred. Strângi din dinţi, scoţi banii pentru reparaţii şi te resemnezi. Asta facem de secole.

Când se vede cel mai bine cât de strâmbe sunt şoselele patriei? Atunci când plouă. Şi vara asta am avut parte de multă apă. Lăsând la o parte faptul că e depăşită complet canalizarea, ce observăm? Bălţi peste tot. Nah, de drept ce e. De cât de bine sunt "plombate" aceleaşi gropi pe care le cunoaştem de ani de zile. Aţi fost vreodată pe serpentine? Sunt sigur că da. Îţi sar plombele din gură şi rinichii din lojele renale, că ţi-e scârbă să mai conduci. Să mai spun despre străduţele dintre blocuri? Să mai spun ce şuvoaie se formează? Să mai spun de gropile care par căzute din cer din abundenţă? Nu mai spun. Cunoaşteţi foarte bine.

Peste toate astea însă, ce avem noi cu adevărat frumos pe străzile astea? Panseluţe. Fluturaşi. Sensuri giratorii. Reclame luminoase care îţi fură ochii. Totul e minunat. Asta până când te pui în mişcare odată cu coloana în care stai şi apelezi la toţi sfinţii şi heruvimii atunci când nimereşti în inevitabila groapă care te aşteaptă răbdătoare oriunde şi oricând.

Dar e bine. Plătim cel mai mare preţ din Europa la benzină şi motorină. Plătim accize, taxe de drum, rovignete, impozite şi taxe, susţinem bugetul de stat. Plătim ca să ne deplasăm. Atât. Pe ce anume să ne deplasăm ne priveşte. Bine că ne-au învăţat la şcoala de şoferi slalomul printre jaloane. E de mare ajutor în mersul printre gropi. Minunată ţară. Minunaţi oamenii care acceptă fără să crâcnească toate astea şi multe altele.