Florin HAIDAMAC

Respectul statului, al celor care conduc cică turma asta, faţă de populaţie este egal cu zero. Mă gândesc la zilele din campania electorală când toţi promit marea cu sarea şi apoi sunt loviţi brusc de amnezie. Încep cu eterna moştenire grea sau cu eternele noi biruri. Puşi la jug şi biciuiţi cu străşnicie sunt tot cei care cotizează la stat. Tot cei care au afacerile la vedere, încercând să câştige cinstit din munca pe care o desfăşoară.

Mi-a plăcut foarte mult cum veneau pe la televizor tot felul de viitori decidenţi şi explicau cu creionul pe hârtie cum ne-a pus Dumnezeu mâna-n cap. Cum medicii rezidenţi vor avea mii de euro. Cum spitalele vor fi adevărate raiuri pe pământ. Cum personalul medical nu-şi va mai pune vreodată problema să emigreze. În învăţământ va fi totul la standarde înalte. Aşa şi este, nu? Ce dacă manualele sunt făcute cu picioarele? Aţi comparat vreodată un manual de acum cu unul din timpurile în care se făcea şcoală serioasă? Ca în orice domeniu, e ministrul şi viziunea. Cum se schimbă o persoană, cum se schimbă sistemul.

S-a eliminat taxa de mediu pentru maşinile second-hand. Un lucru lăudabil, în condiţiile în care nu există în nici un stat membru UE. Însă nu putea rămâne aşa. Cum statul are de returnat un miliard de euro celor care au achitat-o deja, clar trebuie să găsească o modalitate de a colecta bani. Se discută deja concret despre alte taxe. Scumpirea carburantului a avut loc deja. Şi aşa era cel mai scump din Europa, comparativ cu salariile. Noianul de drepturi, de gratuităţi, de pensii speciale şi alte privilegii necesită şi ele fonduri deloc de neglijat. Totul se învârte în jurul colectării şi al modului în care sunt distribuiţi apoi banii. Ăsta e mecanismul. Vă e clar că nu e nimic gratis? Nici şcoala, nici sănătatea, nici infrastructura, nici multe altele. Pentru că mulţi plătim pentru ele.

Aş râde, de nu ar fi de plâns, despre următoarea situaţie. O mostră mai mare de lipsă de respect faţă de cei care muncesc nu am văzut vreodată. Este o nouă lege care spune că dacă ai un angajat cu fracţiune de normă, trebuie să plăteşti la stat pentru el viramente ca pentru normă întreagă. Sunt mulţi care se găsesc în situaţia asta. Au un contract cu două ore într-o parte şi cu patru sau tot două în altă parte. Ce se întâmplă? I se plăteşte dublu. De către ambii angajatori. Şi uite aşa, cu patru ore, ai stagiul de cotizare la pensii mai mare ca unul care munceşte opt. De ce? Nu ştiu. Pentru că ne-au luat la grămadă pe toţi. Că toţi sunt infractori care exploatează angajatul. Pe principiul "lasă că ştim noi că are două ore în acte şi el de fapt stă opt." Suntem toţi nişte stăpâni de sclavi? Dar nu mai bine identificaţi voi punctual situaţiile astea de abuz? Nu. Mai bine îi punem pe toţi la plată şi le închidem gura. Cum ar fi să vii cu apendicită şi chirurgul să-ţi scoată toate organele? Pe motiv că "lasă că ştiu eu că toate se infectează." Superb, nu?

Am avut hei-rupul cu vaccinarea antirujeolică. Ca de obicei, s-a umblat la hârtii. La centralizatoare şi raportări. Nu la fondul problemei. Nu la felul în care poate fi informată corect populaţia. Sunt câteva spoturi în media şi cam atât. Situaţia a rămas şi va rămâne la fel. Numărul celor care refuză vaccinarea nu s-a diminuat. Dimpotrivă. E în continuă creştere. S-au recuperat nişte restanţieri. Dar s-a anunţat pe undeva vreo creştere a acoperirii vaccinale aşa spectaculoasă? În judeţele care erau la pământ din punctul ăsta de vedere s-a schimbat ceva? Sigur, nişte directori au fost demişi. Dar ce poţi să faci când nu ai instrumente de convingere? Când ţi se spune în faţă "refuz". Nu ai ce face. Nu ai lege. Nu e obligatoriu, e facultativ. Şi atunci? Vă spun eu: mult Pa! E simplu.

Nu avem nimic. Nici o schimbare. E aceeaşi vrăjeală cu ce iei pe mere dai pe pere. Aceeaşi păcăleală cu bani crescuţi doar pe hârtie. Bani, din ce în ce mai mulţi, pe care doar îi transferi lunar în unul din multiplele conturi ale statului. Nivel de trai crescut? Infrastructura? Investiţii? Locuri de muncă? La noi în ţară? Serios? "- Nu vă bateţi joc de noi? - Păi ce, noi am început?"

Mulţi din cei care ne-au condus au făcut ziua ce au visat noaptea. Şi uite unde am ajuns. Pe ultimele locuri în toate topurile pozitive, pe primele în toate cele negative. Mare dreptate a avut Hugh Hefner. "Viaţa e prea scurtă pentru a trăi visul altuia." Voi aveţi visul vostru? Dacă da, ce naiba aţi făcut cu el? Nu cumva a emigrat şi el, lăsând în urmă doar carcase care doar consumă şi nu construiesc nimic?