Florin HAIDAMAC

Tenisul e denumit sportul alb. Nu e un sport practicat de oricine. E un sport greu. Costisitor. Elegant. În tenis fair-play-ul e maxim. Atât din punctul de vedere al jucătorilor, cât şi al publicului. În tribune se face linişte când unul din jucători serveşte. E linişte pe toată durata punctului. Nu auzi vuvuzele. Nu auzi înjurături. „Pe ei! Pe mama lor!” Nu auzi invitaţii la sex oral pentru tot neamul. Nu e golăneală. Tenisul nu e un sport pe înţelesul maselor.

Sunt foarte trist şi mâhnit de comportamentul marelui campion Ilie Năstase. Sunt de acord că a fost un mare jucător. E drept, într-o perioadă în care nivelul şi intensitatea jocului erau la cote mai scăzute decât cele actuale. Echipamentul a evoluat. Pregătirea fizică se face după alte principii. Alimentaţia şi suplimentele potenţează la maximum calităţile native. Sunt multe de discutat. Clar Ilie Năstase a fost un mare talent. Însă modul în care s-a comportat la meciul contra echipei Angliei lasă mult de dorit.

Nu suntem la fotbal. Nu venim într-o arenă să înjurăm şi să ne batem joc de adversari. Suntem la tenis. Aici nu există furturi. Nu există „11 metri” discutabil. Nu există arbitru care să poată influenţa jocul. Doar de jucători depinde victoria.

Să înjuri ca ultimul birjar şi arbitrul, şi jucătoarele, şi presa dovedeşte o mare lipsă de respect pentru tenis în primul rând. Pentru spectatori. Pentru toţi fanii lui. Pentru toţi cei care îl simpatizau. Nu mai suntem pe timpul comunismului când victoriile lui erau combustibil pentru propaganda de partid.

Sunt copii care îl au ca idol. Sunt copii care vin la teren vrând să ajungă ca el. Ce vor spune aceştia? Indiferent câtă presiune ar fi simţit. Indiferent câtă frustrare sau nemulţumire. Toate astea nu-l îndreptăţeau să se comporte aşa. Irina Begu nu a vrut să dea mâna la finalul meciului cu adversara sa, sfindând regulile fair-play-ului. Ce exemplu e ăsta?

Suntem nişte ţărani. Nu avem capacitatea de a ne comporta civilizat. Şi asta se vede în toate. De la modul în care ne ocupăm de igiena personală până la comportamentul pe care-l afişăm în sport. Nesimţiţi sunt peste tot. În trafic. La magazine. La spital. La şcoală. E plin de melteni care-şi suflă mucii între degete şi put de-ţi vine să verşi. E mare păcat că sportul alb se fotbalizează.

Când campionii nu mai au respect pentru sportul care le-a adus atâtea, ce pretenţii poţi avea de la restul? Nu ne face nimeni de ruşine în faţa ţărilor civilizate. Ne facem noi în fiecare zi. Avem puţine valori. Din ce în ce mai puţine. Sportul în ţara asta nu e încurajat deloc. Performanţa nu se poate face fără bani. Fără motivaţie. Şi îndată, fără idoli. Ne ducem naibii în toate domeniile. Din cauza prostiei, meltenismului şi incompetenţei noastre.

Nu contează ce fac alţii. Chiar mari personalităţi. Eu în continuare voi respecta tenisul, adversarul, publicul. În continuare voi face linişte când sunt la teren. În continuare voi aprecia orice lovitură câştigătoare a adversarului şi voi da mâna cu el la fileu la sfârşit.

Îmi e ruşine că sunt român. Caut ţară natală. Asta e prea plină de cocalari care devin exemple.