Florin HAIDAMAC

Părerea mea nu contează. Nici a ta. Nici a voastră. Nu e nimeni interesat de ceea ce spuneţi. Vrăjeala asta cu opinia fiecăruia e valabilă doar în mediul online. E o iluzie a unei libertăţi de exprimare. Şi ce dacă spui ceea ce nu-ţi convine? Şi ce dacă află toţi nemulţumirile tale? Ce ai să faci? Ce schimbi? Ce rezolvi? Nimic. Aşa e? E doar o  modalitate de terapie. De a elibera nervi şi frustrări. Pentru nimicul ăsta au murit oameni la Revoluţie? Mă îndoiesc profund.

Chestia asta cu „părerea mea” e dusă la extrem în aceste vremuri de alienare colectivă. Am văzut emisiuni în care tot felul de tute au tupeul şi obrăznicia să contrazică profesori universitari. Că ştiu ele mai bine cum e cu nutriţia. Cu proteinele. Cu grăsimile. Cu legumele. „Părerea mea” e că.... Hai nu serios? Părerea ta ce are în spate? Vizitele la coafor şi comentariile agramate pe forumuri. Mare somitate mai eşti şi tu. Aşa e când medicina se face la televizor. Aşa e când toţi analfabeţii au „păreri”. Însă nu e vina lor. E vina celor care-i bagă în seamă.

Vreţi să vă daţi seama de adevărata stare a naţiei? Să facem un exerciţiu. Că tot vorbim de turma care dă năvala la vot deşi habar n-are ce votează. Ia să le dăm noi la toţi înainte de a intra la urne câte un chestionar. Cu întrebări simple. Care e capitala ţării? Cine e preşedintele ţării? Cât fac 2 plus 2? Care e limba oficială în ţară? Ce culori are drapelul? Ceva de genul ăsta. Să vedem câţi răspund corect. Şi în funcţie de rezultat să le fie permis accesul în cabina de vot. Eu unul m-am săturat să decidă pentru viitorul meu tot abrutizatul şi analfabetul. Pe motiv că doar trăieşte. Şi că are păreri. Păreri care de cele mai multe ori sunt distructive atât pentru el cât şi pentru cei din jur.

Lumea e foarte uşor de prostit. E foarte uşor de manevrat. Şi e foarte uşor de ignorat după alegeri. Un popor educat şi sănătos, cu un nivel de trai normal, e coşmarul oricărui politician. Cu cât sunt ţinuţi în întuneric „cetăţenii” cu atât e mai bine. Că nu ne doare gura să le promitem SF-uri. Autostrăzi doar în câteva decenii. Locuri de muncă la fel. Sănătate? Ce e aia?

Educaţie? Pentru cine? Cu cine? Mai ales când chiar cadrele didactice nu promovează examenele de titularizare. Dar nu e nimic. Dacă au vreo pilă, pot suplini fără probleme. Au ajuns profesorii să fie judecaţi după vârstă. Dacă sunt în etate, înseamnă că au făcut şcoală şi s-au pregătit pe vremea când chiar se făcea carte serios. Pe vremea când se dădeau examene adevărate. Când nu se intra la nicio facultate cu 5 sau cu 6, aşa cum se intră azi chiar şi la medicină.

Suntem un popor care trăieşte doar pe net. Cu păreri. Cu comentarii şi like-uri. Cu mult zgomot pentru nimic. Cu o viziune total greşită a normalităţii. Punem la îndoială orice. Nu mai credem în niciun specialist. Noi ştim ce e mai bine în orice domeniu. Sunt curios dacă aveţi păreri şi despre cum se pilotează avioanele. Dacă aţi putea, aţi avea păreri şi la propria autopsie. Pertinente, bineînţeles.

Nu mai bine staţi în banca voastră şi nu vă mai faceţi de rahat în public?