Florin HAIDAMAC

Nu toți cei care beau ajung alcoolici. E nevoie de un anumit tip de personalitate. Conflictele interioare, nemulţumirile, lipsa de motivaţie şi speranţă, depresia, sunt tot atâtea motive pentru care unii se refugiază în alcool. Din păcate, efectele sunt devastatoare. Problemele de sănătate sunt doar vârful icebergului. Afecţiunile neuropsihice, gastrointestinale, hepatice, circulatorii şi multe altele îl transformă pe consumatorul cronic de alcool într-o epavă, într-un timp variabil. Problemele familiale, pierderea locului de munca, conflictele cu legea vin la pachet. Izolarea. Sentimentul de vinovăţie. Regretele de beţiv patetic după ce pierzi tot. Degradarea fizică şi morală. Toate astea închid cercul vicios al unei vieţi petrecute în spatele barelor pe care ţi le pune dependenţa.

Toţi alcoolicii au câte o poveste. Că e plăcută seducţia paharului. Că e „doar o gură”. Numai că apoi nu te mai poţi opri până nu te pişi pe tine. La propriu. Şi realizezi într-o zi că eşti părăsit de toţi. Că nimeni nu dă doi bani pe tine. Că din omul care ai fost nu a mai rămas decât o umbră. De care toţi fug. Inclusiv tu. Asta până la primul pahar.

Poveşti cu familii distruse. Case pierdute. Femei bătute, violate, umilite. Internări pe la terapie intensivă sau psihiatrie. Accidente de circulaţie. Copii pierduţi. Că nu doar bărbaţii beau. Sunt şi „mame” care drojdesc şi în timpul sarcinii şi aduc pe lume copii condamnaţi pe viaţă la retard şi alte nenorociri.

Ce poţi face? Aproape nimic! Şi asta v-o spun cu toată responsabilitatea. Nu mă refer aici la cei care trag câte o beţie din când în când şi vin acasă în patru labe. Mă refer la alcoolici. La ăia care, dacă nu beau 2-3 zile, le tremură mâinile, au anxietate, vărsături, incapacitate de concentrare, convulsii şi alte asemenea senzaţii. Până la halucinaţii şi potenţial pericol de sinucidere. Ăştia sunt adevăraţii alcoolici. Şi cu ăştia nu prea ai ce face. Că nu există în România centre care să se ocupe ca lumea de ei. De cele mai multe ori sunt internaţi în secţii de psihiatrie, pe la dezalcoolizare. Stau ceva timp acolo şi apoi, când ajung acasă, o iau din nou pe ulei.

Alcoolismul e o boală. Cu cauze diverse, cum ar fi lipsa de educaţie. Climat familial nefavorabil sau abuziv. Tradiţii. Anturaj. Depresie. Şi un tip de personalitate compulsivă, dependentă, anxioasă, autodistructivă.

Eu nu zic să devenim toţi abstinenţi. Că nu mai avem nici un haz. O beţie din când în când nu strică nimănui. Doar vă sfătuiesc să vă opriţi după primele două sticle. Şi aşa e plină lumea asta de porci treji.