Sculptorul Ion Irimescu, omagiat la 119 ani de la naștere

Duminică, 27 februarie, se împlinesc 119 ani de la nașterea sculptorului Ion Irimescu, ocazie cu care Muzeul de Artă „Ion Irimescu” și Primăria municipiului Fălticeni organizează o manifestare omagială. La ora 12,00, la Biserica „Sfinții Mihail și Gavriil” din Oprișeni, singura biserică pictată de maestrul Ion Irimescu, va avea loc slujba de pomenire a „Patriarhului artelor românești”. Ca și în anii precedenți, serviciul religios va fi oficiat de un sobor de preoți, la slujba de pomenire a celebrului artist fiind invitați să participe oficialitățile locale și județene, artiști plastici, scriitori și câțiva apropiați ai maestrului. După slujba parastasului cei prezenți se vor reculege și vor aduce un pios omagiu maestrului Ion Irimescu la mormântul din Cimitirul Oprișeni.

Partea a doua a evenimentului „Irimescu 119” se va desfășura la Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu”. În urma unui parteneriat cu Consiliul Județean Vaslui și Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, invitații la manifestările din 27 februarie vor avea ocazia să participe la vernisajul expoziției „Ion Irimescu și arta modernă românească”, curator prof. dr. Ramona Maria Mocanu, directorul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui.

Ion Irimescu, unul dintre marii artiști români ai secolului al XX-lea

Ion Irimescu este un simbol cultural important pentru orașul Fălticeni, profesor și membru al Academiei Române, fiind considerat unul dintre cei mai mari sculptori români și în același timp, unul dintre marii artiști români ai secolului al XX-lea.

S-a născut la 27 februarie 1903, în comuna suceveană Preutești. După studii liceale la Fălticeni, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din București (1924-1928), unde i-a avut ca profesori pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han.

A fost bursier în Franța, la Fontenay-aux-Roses și a frecventat șase luni „Academie de Grande Chaumiére” din Paris (1930), la clasa lui Joseph Bernard.

A expus pentru prima dată în anul 1928, la Salonul Național de Pictură și Sculptură de la București. Din anul 1930 a început să expună la saloanele de primăvară și de toamnă de la Paris (1930-1932). Aici a fost remarcat de Societatea Artiștilor Plastici Francezi. Aici i s-a acordat „Mențiunea de Onoare” la Salonul Oficial din Paris (1932).

Din 1940, sculptorul Ion Irimescu devine, la rândul său, profesor la Academia de Belle Arte din Iași, unde din 1944 este rector al Academiei Ieșene până în 1950, când este numit profesor la Cluj. Din 1966 este numit profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. În perioada 1978-1989 devine președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar începând cu 1992 devine membru de onoare al Academiei Române.

Arta lui Irimescu evoluează de la neoclasicism redat în lucrări precum „Tors de femeie”, „Centaureas”, „Tânăra cu struguri în păr” la geometrizarea brâncușiană a formelor redată în seria de basoreliefuri și compoziții dedicate copilăriei și adolescenței („Rodica”, „Nicușor”, „Dan”, „Portret de copil”). A realizat multe compoziții pe teme mitologice și religioase. Simțul deosebit al sculptorului pentru decorativul formei este ilustrat în lucrări ca „Odihnă”, „Floarea”, „Orfeu”, „Elegie”, „Pastorala”, „Centaurul”, „Maternitate”, „Pegas și Apollo”, „Icar”, „Pietá” etc.

Muzeul de Artă „Ion Irimescu” este o instituție culturală unică în România

În 1975, artistul donează orașului Fălticeni 314 de sculpturi, peste 1000 de lucrări de grafică și desen, creații plastice care fac parte din Colecția „Ion Irimescu”, colecție deschisă la Muzeul din Fălticeni care poartă numele artistului.

Muzeul de Artă „Ion Irimescu” este o instituție culturală unică în România prin faptul că deține cea mai bogată colecție de autor din țară. La sculpturile din bronz, marmură, lemn, plastilină, ipsos și lucrările de grafică se adaugă și biblioteca personală cu peste 1.500 de volume și manuscrise.

Ion Irimescu a murit la 28 octombrie 2005, la 102 ani, la Fălticeni fiind înhumat în cimitirul bisericii din Oprișeni, lăcaș de cult pe care l-a pictat în 1926, pe vremea când era student.