Universul târgului moldovenesc din perioada interbelică a fost reconstituit cu talent și umor, marți seara, pe scena Teatrului Municipal „Matei Vișniec” Suceava, de actorii Ateneului Național din Iași, cu piesa „Take, Ianke și Cadîr”, a dramaturgului Victor Ion Popa.
Creștinul Take, evreul Ianke și turcul Cadîr, mici negustori în mahalaua unui târgușor de provincie, baba Safta, tinichigiul Ițic transformat în comerciantul de cereale „domnul Ilie”, Ana – fiica lui Ianke și Ionel, fiul lui Take, ambii școliți la Academie, în București, își duc viața liniștiți, fără seisme majore. Pentru prevenirea derapajelor, între Dumnezeu și copiii lui, indiferent de religie și etnie, se interpune ochiul atent al comunității evreiești – pentru „ovrei” și al mahalalei – pentru toți. Contextul politic al vremii este adus subtil prin cortine filmate – eleganța și modernismul anilor ’20, la început, și ascensiunea fascismului, la final.
În această atmosferă aproape idilică se întâmplă inevitabilul: Ana, fata „ovreiului” Ianke, și Ionel, băiatul creștinului Take, se îndrăgostesc și vor să se căsătorească, sfidând prejudecățile și amenințând astfel prietenia de-o viață dintre părinții lor. Creștinul, evreul și turcul sunt prieteni, își împart clientela în mahala, însă, cum spune Ianke, personaj savuros interpretat excelent de Codrin Dănilă, „ovreiul să mănânce la masa lui ovreiască și creștinul la masa lui creștinească”.
O piesă mereu tânără, cu mesaj actual
Ambii negustori își iubesc copiii și vor să-i vadă fericiți, dar tradiția și, mai ales, teama de gura lumii sunt mai puternice. Soluția vine de la turcul Cadîr și împacă pe toată lumea.
Mai bine de trei ore, cât a durat spectacolul, publicul a râs cu poftă, a oftat și a bătut din palme la replicile spumoase, iar la final a aplaudat minute în șir. Sala arhiplină a demonstrat că invitația Teatrului „Matei Vișniec” către Ateneul Național din Iași, de a juca „Take, Ianke și Cadîr” la Suceava, a fost una inspirată. Este o piesă care trebuie văzută, nu povestită.
Regizorul și semnatarul coloanei sonore, Ion Sapdaru, a justificat, la începutul acestui an, opțiunea pentru punerea în scenă a acestei piese semnificative a literaturii dramatice românești din perioada interbelică, prin aceea că „Take, Ianke și Cadîr” „oferă actorilor partituri rar întâlnite, dar și mesajul piesei este mereu actual”. „O simplă poveste a trei negustori mărunți, de diferite etnii, care se confruntă la un moment dat cu o dilemă mare. Dragostea copiilor sau oprobriul «mahalalei», a cutumelor strămoșești și bariera religioasă. Personajele piesei parcurg un drum anevoios spre un final fericit în care soluția e una singură – dragostea. Există în piesă un schimb de replici care m-a determinat să fac acest spectacol: Ianke: «Dar ce faceți din copil? Un evreu, un creștin?» Ana: «Un om, papa! Mai departe să nu ne gândim!»”, a argumentat regizorul, care a mai menționat că „nu cunosc un teatru în România sau Moldova unde această piesă să nu fi fost montată”.
Distribuția piesei a fost: Take – Dumitru Florescu, Ianke – Codrin Dănilă, Cadîr – Daniel Onoae, Ana – Alexandra Macovei, Ionel – Gelu Ciobotaru, Safta – Alexandra Paftală, Ițic/Ilie – Sorin Cimbru. Decorul a fost realizat de Cătălin Târziu, costumele – Alina Dincă Pușcașu, video – Alexandru Amargheoalei. Asistent regie a fost Francisc Bucur.
