O expoziție retrospectivă Vasile Gorduz a fost deschisă la Muzeul de Istorie din Suceava, la inițiativa Asociației Vasile Gorduz. Din 12 decembrie a.c., până la sfârșitul lunii viitoare, iubitorii de artă se pot bucura de 64 de lucrări în piatră, bronz și ipsos ale sculptorului de talie internațională, care a expus prea puțin în timpul vieții. „O colecție pe care Muzeul Bucovinei ar fi onorat să o gestioneze”, după cum a declarat directorul muzeului, Emil Ursu, la comemorarea a 11 ani de la moartea sculptorului Vasile Gorduz, prin vernisajul expoziției ”O pasăre care-și înghite umbra sau Despre cele două împărății”. Au vorbit despre lucrările expuse la Suceava și despre metafora din arta lui Vasile Gorduz criticii Doina Mândru și Oliv Mircea și sculptorul Virgil Scripcariu.
Potrivit criticului de artă Oliv Mircea, ”față în față cu oricare dintre lucrările lui Vasile Gorduz, privitorul trăiește o experiență a trezirii. Nu a acelei treziri prin care ne desprindem de somn, ci a trezirii provocate în noi de întâlnirea cu un înțelept sau cu un eveniment important al vieții lăuntrice. Un eveniment plin de lumină despre care nu știm de unde vine. O trezire care se caută pe sine. O trezire care îți deschide calea către o lume nouă”.
Criticul de artă Doina Mândru apreciază că Vasile Gorduz este „cel care a dăruit un chip poeziei prin portretele dedicate lui Eminescu; a fost un poet discret, interiorizat și grav, maestru taciturn, dar infinit sensibil care a abordat portretul ca pe o modalitate de a dezvălui inefabilul ascuns al personajului, chipul lui spiritual, deplin mărturisitor dincolo de formă și stil”.
Despre sculptura lui Vasile Gorduz, criticul de artă Dan Hăulică spunea că „pasărea care-și înghite umbra se ghemuiește în sinele ei adânc, zboruri abolite mallarméan, care nu s-au desprins din crusta care le reține – arta lui Gorduz se apără de o anume facondă a ascensiunii orgolioase. Ele nu se dau în exemplu, aceste ființe, adunând în trupul lor, ca rațiune inalterabila, dimensiunea de gravitate umilă a naturii”.
Vasile Gorduz a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, membru fondator al Grupării 9+1, alături de alți intelectuali români cu sensibilitate religioasă: Horia Bernea, Florin Ciubotaru, Sorin Dumitrescu, Andrei Pleșu, Horea Mihai, Marin Gherasim, Napoleon Tiron, Bata Marianov, Doru Covrig.
Din 1990 a fost profesor universitar la catedra de sculptură a Universității Naționale de Arte din București.A luat numeroase premii, printre care de două ori Marele Premiu al Uniunii Artiștilor din România, Premiul „Ion Andreescu”, al Academiei Române, Premiul Revistei „Astra”, Premiul Național atribuit de Ministerul Culturii din România, Premiul „Prometeus Opera Omnia” al Fundației Anonimul, împreună cu soția sa, sculptorița Silvia Radu.
A expus la Praga, Varșovia, Leningrad, Roma, Berlin, Paris, Budapesta, în București, la Galeria Catacomba și are lucrări de for public la Sevilla – statuia Împăratului Traian (1993), Roma – variante ale statuii Împăratului Traian (1994), Montreal – statuia lui Mihai Eminescu (2004).
În țară, sculpturi ale lui Vasile Gorduz se află în București: în curtea Bisericii Popa Soare – bustul lui Petre Țuțea, pe treptele Muzeului Național de Istorie a României – statuia împăratului Traian și în fața Bisericii Mântuleasa – statuia lui Mircea Eliade.
