Pictorul Aurel Băeşu s-a întors pentru o lună la Fălticeni, cu o expoziţie inedită

Muzeul de Artă “Ion Irimescu” din Fălticeni a găzduit, pe 1 Decembrie, vernisajul expoziţiei “Un pictor de front. Aurel Băeşu (1896-1928). Portrete”. Proiectul a fost iniţiat de Complexul Muzeal Judeţean Neamţ şi este realizat în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional Cotroceni, Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi, Complexul Muzeal Judeţean „Iulian Antonescu” Bacău, Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni şi o serie de colecţionari particulari.

Înainte de a da cuvântul invitaţilor, moderatorul evenimentului, Teodor Brădăţanu, managerul  Muzeului de Artă din Fălticeni, a menţionat că, prin această expoziţie, şi instituţia pe care o conduce celebrează Ziua Naţională a României.

“La 90 de ani de la trecerea în eternitate, pictorul Aurel Băeşu revine în atenţia publicului fălticenean prin calitatea sa de <artist combatant>. O parte din exponate aparţin muzeului nostru, dar nu s-a mai întâmplat până acum pentru muzeul din Fălticeni să aducem exponate care sunt clasate în tezaur. Doamna dr. Mihaela-Cristina Verzea, directorul adjunct al Complexului Muzeal Judeţean (CMJ) Neamţ, a dovedit un efort susţinut pentru un demers muzeografic care se doreşte a fi deopotrivă recuperator şi revelator având în vedere birocraţia”, a precizat Teodor Brădăţanu.

Chipurile războiului

Calitatea de artist „mobilizat” a lui Aurel Băeşu a permis realizarea acestui demers expoziţional consacrat Centenarului Marii Uniri. Constantin Prezan, comandantul Statului Major General al Armatei, a decis să-i adune sub drapel pe majoritatea sculptorilor şi pictorilor, pentru a crea un Muzeu Naţional Militar care să reunească lucrările artiştilor români inspirate din realităţile războiului. Opera de front a artistului Aurel Băeşu cuprinde compoziţii ample în ulei, care surprind scene de luptă, momente din viaţa militarilor participanţi la Marele Război, dar şi lucrări de grafică cu portrete individuale ale ostaşilor români.

“Iniţial, expoziţia reunea 80 de lucrări, din care mai bine de jumătate vizau opera de front a lui Aurel Băeşu. Aceasta nu este foarte consistentă ca număr, ca valoare este excepţională, şi atunci am extins tema expoziţiei şi am adăugat portrete. Aurel Băeşu, mobilizat începând cu luna noiembrie a anului 1916 şi până în anul 1918, pictează chipurile războiului. Veţi vedea şi grafica care provine de la Muzeul de Artă din Bacău, în care sunt prezentaţi ofiţeri ruşi şi români, soldaţi români în diferite ipostaze, pentru că Aurel Băeşu a fost atras de chipul uman mai mult decât de scenele de luptă. Expoziţia ajunge la Fălticeni într-o formulă aproape completă, lipsesc doar 10 lucrări din patrimoniul Muzeului Naţional de Artă şi o lucrare din patrimoniul Muzeului Naţional Cotroceni, o scenă de luptă. Expoziţia rezumă ce are mai esenţial şi ce ne-am propus noi, calitatea de pictor de front a lui Aurel Băeşu”, a spus dr. Mihaela-Cristina Verzea, directorul adjunct ştiinţific al CMJ Neamţ.

Opera sadoveniană transpusă de Băeşu

Despre creaţia artistului fălticenean şi expoziţia care însumează aproape 100 de lucrări de pictură şi grafică au vorbit criticul de artă şi scriitorul Grigore Ilisei, pictorul Mihail Gavril şi inginerul Vasile Tofan. 

“Cred că este, în primul rând, o datorie morală pentru Fălticeni să-i cinstească memoria. Aurel Băeşu este legat de trei centre urbane româneşti şi unul din afara frontierelor. Fălticenii sunt primordiali pentru că este locul genezei sale, s-a născut aici şi a stat până când a absolvit Gimnaziul <Alecu Donici>. La 16 ani era student al Şcolii de Arte Frumoase de la Iaşi. Aici s-a format într-un spirit academic, în ambianţa italiană şi franceză, puţin constrângător pentru formaţia lui. Apoi a mers la Roma, unde a studiat fără să termine, şi s-a remarcat foarte repede în expoziţiile la care a fost prezent. S-a stabilit la Piatra Neamţ, probabil şi din cauza bolii de care suferea, fără nici o speranţă de viaţă, unde a avut companioni cu care a fost afin şi cu care a putut intra într-un dialog şi care i-au creat un cadru care a fost stimulator pentru creaţia sa. Şi acolo a şi sfârşit, la 32 de ani. Băeşu face parte din prima generaţie postgrigoresciană şi peisajul este influenţat în mare măsură de Nicolae Grigorescu, dar reuşeşte totuşi să iasă de sub mantaua acestui mare artist şi să-şi găsească rostirea, nota proprie. Gustul pentru peisaj îşi are rădăcinile în opera sadoveniană, Băieşu găsind echivalenţe plastice şi transpunând priveliştile din opera sadoveniană cu tihna, cu armonia lor lăuntrică, cu elementele de expresivitate maximă în peisaje care sunt dăinuitoare şi astăzi. Unele din ele se află în tezaurele fălticenene pentru că Băeşu a avut o legătură cu unul din marile spirite ale acestui loc, un spirit cultural şi un ziditor în acelaşi timp. Este vorba de Vasile Ciurea, Băeşu fiind un dăruitor la muzeului zidit de Ciurea pentru ca acesta să aibă forţă, să însemne ceva”, a precizat Grigore Ilisei.

Atmosfera de sărbătoare a vernisajului a fost completată de un recital al pianistul Ciprian Gagiu, profesor la Colegiul de Artă din Suceava.