Muzeul de Artă “Ion Irimescu” din Fălticeni a găzduit, pe 1 Decembrie, vernisajul expoziției “Un pictor de front. Aurel Băeșu (1896-1928). Portrete”. Proiectul a fost inițiat de Complexul Muzeal Județean Neamț și este realizat în colaborare cu Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național Cotroceni, Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, Complexul Muzeal Județean „Iulian Antonescu” Bacău, Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni și o serie de colecționari particulari.
Înainte de a da cuvântul invitaților, moderatorul evenimentului, Teodor Brădățanu, managerul Muzeului de Artă din Fălticeni, a menționat că, prin această expoziție, și instituția pe care o conduce celebrează Ziua Națională a României.
“La 90 de ani de la trecerea în eternitate, pictorul Aurel Băeșu revine în atenția publicului fălticenean prin calitatea sa de «artist combatant». O parte din exponate aparțin muzeului nostru, dar nu s-a mai întâmplat până acum pentru muzeul din Fălticeni să aducem exponate care sunt clasate în tezaur. Doamna dr. Mihaela-Cristina Verzea, directorul adjunct al Complexului Muzeal Județean (CMJ) Neamț, a dovedit un efort susținut pentru un demers muzeografic care se dorește a fi deopotrivă recuperator și revelator având în vedere birocrația”, a precizat Teodor Brădățanu.
Chipurile războiului
Calitatea de artist „mobilizat” a lui Aurel Băeșu a permis realizarea acestui demers expozițional consacrat Centenarului Marii Uniri. Constantin Prezan, comandantul Statului Major General al Armatei, a decis să-i adune sub drapel pe majoritatea sculptorilor și pictorilor, pentru a crea un Muzeu Național Militar care să reunească lucrările artiștilor români inspirate din realitățile războiului. Opera de front a artistului Aurel Băeșu cuprinde compoziții ample în ulei, care surprind scene de luptă, momente din viața militarilor participanți la Marele Război, dar și lucrări de grafică cu portrete individuale ale ostașilor români.
“Inițial, expoziția reunea 80 de lucrări, din care mai bine de jumătate vizau opera de front a lui Aurel Băeșu. Aceasta nu este foarte consistentă ca număr, ca valoare este excepțională, și atunci am extins tema expoziției și am adăugat portrete. Aurel Băeșu, mobilizat începând cu luna noiembrie a anului 1916 și până în anul 1918, pictează chipurile războiului. Veți vedea și grafica care provine de la Muzeul de Artă din Bacău, în care sunt prezentați ofițeri ruși și români, soldați români în diferite ipostaze, pentru că Aurel Băeșu a fost atras de chipul uman mai mult decât de scenele de luptă. Expoziția ajunge la Fălticeni într-o formulă aproape completă, lipsesc doar 10 lucrări din patrimoniul Muzeului Național de Artă și o lucrare din patrimoniul Muzeului Național Cotroceni, o scenă de luptă. Expoziția rezumă ce are mai esențial și ce ne-am propus noi, calitatea de pictor de front a lui Aurel Băeșu”, a spus dr. Mihaela-Cristina Verzea, directorul adjunct științific al CMJ Neamț.
Opera sadoveniană transpusă de Băeșu
Despre creația artistului fălticenean și expoziția care însumează aproape 100 de lucrări de pictură și grafică au vorbit criticul de artă și scriitorul Grigore Ilisei, pictorul Mihail Gavril și inginerul Vasile Tofan.
“Cred că este, în primul rând, o datorie morală pentru Fălticeni să-i cinstească memoria. Aurel Băeșu este legat de trei centre urbane românești și unul din afara frontierelor. Fălticenii sunt primordiali pentru că este locul genezei sale, s-a născut aici și a stat până când a absolvit Gimnaziul «Alecu Donici». La 16 ani era student al Școlii de Arte Frumoase de la Iași. Aici s-a format într-un spirit academic, în ambianța italiană și franceză, puțin constrângător pentru formația lui. Apoi a mers la Roma, unde a studiat fără să termine, și s-a remarcat foarte repede în expozițiile la care a fost prezent. S-a stabilit la Piatra Neamț, probabil și din cauza bolii de care suferea, fără nici o speranță de viață, unde a avut companioni cu care a fost afin și cu care a putut intra într-un dialog și care i-au creat un cadru care a fost stimulator pentru creația sa. Și acolo a și sfârșit, la 32 de ani. Băeșu face parte din prima generație postgrigoresciană și peisajul este influențat în mare măsură de Nicolae Grigorescu, dar reușește totuși să iasă de sub mantaua acestui mare artist și să-și găsească rostirea, nota proprie. Gustul pentru peisaj își are rădăcinile în opera sadoveniană, Băieșu găsind echivalențe plastice și transpunând priveliștile din opera sadoveniană cu tihna, cu armonia lor lăuntrică, cu elementele de expresivitate maximă în peisaje care sunt dăinuitoare și astăzi. Unele din ele se află în tezaurele fălticenene pentru că Băeșu a avut o legătură cu unul din marile spirite ale acestui loc, un spirit cultural și un ziditor în același timp. Este vorba de Vasile Ciurea, Băeșu fiind un dăruitor la muzeului zidit de Ciurea pentru ca acesta să aibă forță, să însemne ceva”, a precizat Grigore Ilisei.
Atmosfera de sărbătoare a vernisajului a fost completată de un recital al pianistul Ciprian Gagiu, profesor la Colegiul de Artă din Suceava.
