„Ziditori ai Marii Uniri”, o piesă de teatru-omagiu pe scena suceveană

Pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava va avea loc joi, 15 noiembrie, de la ora 19:00, spectacolul „Ziditori ai Marii Uniri”, o piesă de teatru-omagiu. Pornind de la scenariul piesei „Memorandiștii”, scrisă de dramaturgul Dan Tărchilă, regizorul Marian Ciripan a realizat o versiune inedită sub titlul „Ziditori ai Marii Uniri”, cu tema legată de Anul Centenar. „Piesa se vrea un omagiu adus jertfelniciei celor care au luptat pentru împlinirea idealului de veacuri a poporului român: unirea întru una, sfântă și binecuvântată Românie. Piesa de teatru începe într-un decor simplu, reprezentând imaginea unei celule. Un om adâncit în gânduri stă așezat la o masă pe care pâlpâie o lumânare. Este părintele Ioan, arestat de autoritățile ungare pentru atitudinea sa prounionistă, contrară celei imperiale, așa cum s-a petrecut cu numeroase personalități, multe dintre ele preoți, după ce Armata Română pătrunsese în Transilvania anului 1916”, sunt informațiile oferite de organizatori. Chinuit de deznădejde, preotul ortodox român caută un cuvânt de îmbărbătare de la cei din jur, în primul rând de la soția lui, preoteasa Ana: „Răscolit de vânturi și zăpezi, nu mai știu să râd ca în trecut…/ Spune-mi o vorbă bună, fie și-o minciună/ Spune-mi să pot uita de căderi, să mă-mbărbătezi o clipă doar/ I-atât de bine să crezi și să speri…”.
În celula sa, părintele ortodox, interpretat magistral de Marian Ciripan, este vizitat pe rând de soția sa (rol interpretat de Cristina Moldoveanu), preotul greco-catolic Vasile (Marian Despina), baciul Todor (Petre Pletosu), reprezentantul românilor simpli, al țăranilor, cea mai oropsită și lipsită de drepturi categorie socială din Transilvania acelor vremuri, și Ștefan Mușat, fostul elev al părintelui profesor, întruchipând tânăra intelectualitate ardeleană, interpretat de actorul Dan Apăvăloaie. Un rol interesant în piesă îl joacă și aparentul personaj secundar, jandarmul maghiar (Adrian Anghel).
Speranța unirii
Pe scenă apar chipurile-simbol ale societății transilvane de la începutul secolului trecut. Ele poartă nume neutre pentru a nu greși față de cei peste 150 de preoți întemnițați din ordinul guvernului maghiar și a peste 200 de slujitori ortodocși și greco-catolici ai altarelor care au primit domiciliul forțat în localitatea maghiară Sopron. Populație majoritară, dar lipsită de vreun drept pe pământul strămoșesc, românii ardeleni cer libertate și unire cu frații lor de peste munți. Inculpat pentru singura vină că este român, părintele Ioan știe pentru ce suferă. El îi spune Anei: „Dacă-am strigat că haitele ne fură adâncul, codrul, cerul, stea cu stea/ și pâinea noastră sfântă de la gură, Nu-s vinovat față de țara mea/ Nu-s vinovat că toamnele ni-s pline cu tot belșugul de la vin la grâu. Ană, acum când ispășesc osânda asta grea/ Cu fruntea-n slavă strig în închisoare: Nu-s vinovat față de țara mea”. Deși la început soția îi cere să renunțe la demersul său („Ar fi mai bine să slujești în biserica ta, decât să te împotrivești unor oameni mai puternici decât tine”), el reușește din închisoare să îi convingă pe toți cei care-i calcă pragul că ideile nu pot fi oprite de ziduri, oricât de groase ar fi acestea. Astfel, preotul Ioan devine cel care întreține speranța unirii, refuzând eliberarea propusă de guvernul maghiar. Biletele s-au pus în vânzare și costă 40 de lei și 20 de lei pentru elevi. Ele pot fi cumpărate de la secretariatul Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, intrare B, etajul 1, telefon 0230 523 718.