Seria de spectacole de teatru în autobuz, oferit în premieră publicului sucevean cu ocazia Zilelor Teatrului Municipal ”Matei Vișniec”, s-a bucurat de succes. Chiar dacă la reprezentațiile de dimineață numărul de spectatori a fost mai redus, cursele de după-amiază au fost cu autobuzul plin, cu câte 20-30 de spectatori care au făcut cunoștință cu teatrul mobil. Actorii Radu Catană, Marina Palii și suceveanul Adrian Loghin, de la Compania de teatru independent 8pt performance theatre din București, au adus în autobuz personaje din piese ale dramaturgului Matei Vișniec, care au interacționat cu publicul. În regia lui Alexandru Nagy, monologurile Profesorului orb, Nebunei febrile, Ziaristului, Alergătorului au intersectat călătoriicu ”Șobolanul Rege”, ”Omul-pubela/Femeia ca un câmp de luptă”, „Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt” sau ”Trei nopți cu Madox”, pe durata unei călătorii de circa 45 de minute cu autobuzul prin oraș.
În decorul neconvențional al unui autobuz TPL, prin parabolă sau tranșant, spectatorul a fost pus în fața unor problematici grave, precum războiul, foametea, consumerismul, manipularea, aviditatea publicului pentru știrile morbide, singurătate, alienare și moarte.
”Aici oamenii sunt mai sinceri, au o curiozitate și o curățenie care atrage”
Dintre monoloagele personajelor închise în universul propriei minți l-am reținut pe cel al Nebunei febrile, în interpretarea Marinei Palii, despre melci: ”Melcii pestilențiali urcă pe ziduri și pe ferestre, lăsând în urmă dâre subțiri, vâscoase. Ei nu mănâncă niciodată nimic, dar mirosul pe care îl degajă este insuportabil. Pe stradă, oamenii se deplasează în fugă, pentru că altfel riscă să leșine de greață. Ca să poți trăi cu melcii, trebuie să înveți în primul rând să taci. Fiecare cuvânt pronunțat îți lasă în locul său, în gură, un melc”.
După prima reprezentație, tânăra actriță ne-a declarat că este pentru prima dată când joacă într-un autobuz și a avut emoții, dar că a fost ajutată de calitatea publicului pentru a le învinge. ”Lucrurile nu funcționează ca în teatrul pe scenă, unde oamenii sunt obișnuiți cu un anumit ritual. Am fost surprinsă în mod plăcut de publicul de aici, ușor naiv, dar în sensul bun al cuvântului. Aici oamenii sunt mai sinceri, au o curiozitate și o curățenie care atrage, interacționează cu tine, astfel că jumătate din energie am primit-o de la ei. Sunt oameni care nu vin din start cu o părere critică, așteaptă să vadă mai întâi ce se întâmplă”, a spus Marina Palii.
Cine s-a așteptat ca în autobuz să vină în contact cu un teatru lejer a fost dezamăgit. Piesele lui Matei Vișniec nu iartă, obligă la meditație, te forțează să gândești. Așa cum a declarat chiar dramaturgul la Suceava, ”misiunea artistului este să fie oglinda unei societăți care are nevoie de astfel de oglinzi”. Deloc întâmplător, un alt personaj din autobuzul-cu-teatru, Ziaristul, le-a spus călătorilor că ”o experiență care s-a făcut pe șoareci a dus la concluzia că, atunci când acestora li se pune în față o roată care este legată de centrii nervoși ai plăcerii din creierul lor, ei bine, în această situație șoarecii învârt roata cu lăbuțele până la epuizarea totală, până la moarte”. ”Instrumentul de lucru care îți creează și o enormă plăcere a fost inventat deja pentru om”, ne reamintește Vișniec, prin personajul său.
