Scene vesele, satirice la adresa societăţii, replici spumoase și mari actori pe scena suceveană, în „Avarul” lui Moliere

Câteva sute de spectatori suceveni au aplaudat la scenă deschisă, în ultima zi din ianuarie, la Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava, jocul actorilor din „Avarul” lui Moliere, scenele vesele, satirice la adresa societăţii, replicile spumoase, unele adaptate la vremurile tumultoase pe care le traversăm acum. O echipă de actori talentaţi, unii dintre ei foarte cunoscuţi, au dezvăluit în „Avarul”moravurile şi vicisitudinile unei familii burgheze, în centrul căreia se situează Harpagon, un personaj complex, stăpânit de zgârcenie şi de egoism.

Decorul simplu, recuzita şi jocul actoricesc au introdus publicul în atmosfera celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVII-lea. Tudorel Filimon – Harpagon, Eugen Cristea - Jupan Jaques, Jupan Simon, Cristina Deleanu - Frosine 1, Loredana Benga - Frosine 2, Jean Lemne – Valere, Vasile Filipescu – Cleante, Oana Gabriela Drăghici – Elise, Anne-Marie Zaharia – Marianne, Tomi Cristin, Florin Kevorkian şi Daniel Niţoi au fost protagoniştii piesei „Avarul”. Fiecare dintre ei, că a avut rol principal sau secundar, a reuşit prin jocul actoricesc, prin ţinută, prin mimică, prin recuzită să aducă bună dispoziţie, dar să trezească şi semne de întrebare cu privire la societatea în care trăim.

Povestea se petrece în jurul lui Harpagon

Povestea se petrece în jurul lui Harpagon, tatăl zgârcit, preocupat doar de averea sa, temător că în orice moment cineva poate să-i fure comoara. Conflictele dintre tatăl avar şi fiul său, ambii „îndrăgostiţi” în mod diferit de aceeaşi femeie, creează multe momente amuzante, dar aduc în discuţie şi căsătoriile din interes care încă se petrec şi în ziua de azi: dorinţa tinerelor de a se căsători cu bogătaşi, indiferent de vârstă, care după cununie, eventual după vreo trei zile de la eveniment, să le lase văduve şi bogate.

Tot pentru avere, Harpagon, interpretat foarte convingător de actorul Tudorel Filimon, vrea să-şi mărite fiica după un bărbat trecut de prima tinereţe, dar bogat. „Vreau ca fiica mea să se căsătorească în această seară cu un bărbat pe cât de înţelept, pe atât de bogat, şi nemernica mi-a spus în nas că n-o interesează. Ce spui de asta?”, îl întreabă Harpagon pe Valere, bărbatul îndrăgostit cu adevărat de fiica avarului. „Ce spun eu de asta? (...) Spun că în principiu sunt de acord cu dumneavoastră şi că nu se poate să nu aveţi dreptate...”, a răspuns Valere cu umilinţă, cu supunere, având drept interes să intre în graţiile... viitorului socru. „Fac progrese admirabile în acest sens şi descopăr că, pentru a câştiga încrederea oamenilor, nu există soluţie mai bună decât să fii aşa cum vor ei, să le citezi maximele, să le treci cu vederea defectele şi să aplauzi ceea ce fac”, mai este una dintre replicile lui Valere.

O pagină de viaţă...

Dacă scenele, replicile din piesă sunt foarte actuale, adaptate la timpurile noi, fustele lungi, înfoiate, în formă de clopot, susţinute în interior de arcuri subţiri de oţel, ale personajelor feminine care joacă în piesă, perucile, coafurile, costumele de epocă au dus publicul cu gândul la a doua jumătate a secolului al XVII-lea. „Avarul”, după cum a spus şi actriţa Cristina Deleanu, care a jucat rolul Frosine 1, „este pentru toţi cei care vor să vadă teatru clasic, un teatru corect, curat, aşa cum a început el cândva. Nu sunt exhibiţii, nu sunt divagări de sensuri. E o piesă curată, fără schimbări şi inovaţii. Acesta ar fi meritul lui Daniel Niţoi. E o plăcere să îl joci, e un text cu foarte multe intenţii moralizatoare, care folosesc şi zilelor noastre mai puţin delicate şi mai interesate de conflicte minore”.

Spectatorul a văzut marţi seară o pagină de viaţă tragicomică, în care personajul principal - avarul - distorsionează mai mereu realitatea, îşi chinuie copiii pentru a-şi păstra bogăţia, raportează totul la bani, iar de aici se naşte o nebunie generală, în care apar linguşitorii, interese fel de fel. Copiii avarului sunt cei care se luptă cu orice preţ pentru dragostea lor.

„Chimie” între actori şi public

„Avarul” dă bani cu camătă, are tot interesul să-şi rotunjească averea, şantajează, manipulează, se comportă ca un despot cu slujitorii, dar nu este mai blând nici cu copiii lui. În jurul lui, al avarului, se conturează personaje cu caractere diferite, cu slăbiciuni, cu dorinţe, comicul fiind cel care se instalează în relaţia dintre personajul principal şi ceilalţi participanţi. De mare efect au fost rolurile şi replicile bine alese, jocul scenic deosebit al personajelor secundare din piesă (slugă, bucătar etc.) care au stârnit râsul la fiecare apariţie pe scenă, dar şi atunci când au interacţionat cu publicul din sală.

Scenografia spectacolului este semnată de Simona Marcu, coregrafia le aparţine Izabelei Bostan Kevorkian şi Mădălinei Mechenici, iar ilustraţia muzicală este asigurată de George Marcu. La finalul piesei, actorii au fost chemaţi şi rechemaţi în faţa publicului, prin aplauze la scenă deschisă.