„Duhul Voronețului” a ajuns la Cernăuţi

Consulatul General al României în Cernăuți a găzduit, prin amabilitatea consulului general al României la Cernăuţi, Eleonora Moldovan, doctor în istorie, lansarea volumului „Sfânta Mănăstire Voroneţ – un sfert de veac de la reînfiinţare”, în prezenţa unui public numeros, oameni de cultură din sudul şi nordul Bucovinei, români chemaţi de „Duhul Voroneţului”. Volumul a fost tipărit cu binecuvântarea ÎPS Teofan şi îngrijit de monahia dr. Gabriela Platon şi conf. dr. Carmen Cornelia Balan, fiind un „document complex al celor 25 de ani de nouă viaţă monahală aici, sub înţeleapta stăreţie a stavroforei Irina Pântescu”.

Consulul general al României la Cernăuţi, Eleonora Moldovan, a salutat, la debutul manifestării, prezenţa maicii stareţe a Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu, pentru prima dată la sediul misiunii diplomatice româneşti la Cernăuţi. Consulul a adăugat că lansarea cărţii despre Mănăstirea Voroneţ este „un eveniment cultural-spiritual de mare importanță pentru instituția diplomatică acreditată la Cernăuți” şi a mulţumit delegaţiei venite de la Suceava în mijlocul comunităţii româneşti de la Cernăuţi şi nu numai. La lansare a fost prezent şi Ionel Ivan, ministru-consilier,adjunct al şefului de misiune în cadrul Consulatului General al României în Cernăuţi, dar şi consulul Aurelian-Nicolae Rugină.

Mănăstirea Voroneţ se află sub ocrotirea a trei mari ctitori

Într-un cadru prietenos, emoţionant, în mijlocul românilor din nordul şi sudul Bucovinei, s-a simţit „prezenţa” Sfântului Daniil Sihastrul, ctitorul spiritual al Mănăstirii Voroneţ, duhovnicul voievodului ctitor Ştefan cel Mare şi Sfânt, cel care a construit în anul 1488 Mănăstirea Voroneţ, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i învingă pe turci, şi căreia i-a dat hramul principal „Sf. Gheorghe”. Stavrofora Irina Pântescu a spus, şi de această dată, că Mănăstirea Voroneţ se află sub ocrotirea a trei mari ctitori: „în primul rând Sfântul Gheorghe, patronul Mănăstirii Voroneţ, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul şi Măria Sa Domnul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Ei sunt cei care ne ajută să fim ceea ce suntem”.

Stareţa Mănăstirii Voroneţ a adăugat că înaintaşii noştri ne-au lăsat o ţară mare, liberă, care, din păcate, acum este ciuntită, deşi românii şi-ar dori unirea celor două ţărişoare, însă ceea ce trebuie să reţină orice român este să aibă „dragoste de ţară, credinţă şi demnitate”, „să nu ne fie ruşine că suntem români”. Monahia dr. Gabriela Platon a spus că a venit la Cernăuţi „ca la prieteni”, a adus „Duhul Voroneţului”, „un spirit al liniştii şi continuității spirituale”, împreună cu maica stareţă a Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu, „persoană providenţială”, care a împlinit în luna septembrie a acestui an 84 de ani, din care 63 de ani de mănăstire, 25 de ani de „slujire la Voroneţ”, stareţă care pentru obştea de maici de la Voroneţ este „mama”.

Mănăstirea Voroneţ „este o punte de legătură dintre nordul şi sudul Bucovinei, care au tradiții şi o istorie comună”

Părintele arhimandrit dr. Mihail Balan, stareţul Mănăstirii Râşca, prezent şi el la Cernăuţi, la lansarea cărţii despre Mănăstirea Voroneţ, a povestit un episod dintr-un pelerinaj în Grecia pe care l-a făcut împreună cu stavrofora Irina Pântescu. La plecare, părintele Mihail ştia că va merge cu „maica-general” de la Voroneţ, după cum o numeau unii, la întoarcere, cunoscându-se mai bine, şi-a dat seama că maica Irina are multă blândeţe. Tot părintele a mai adăugat că un stareţ trebuie să gândească tot mersul unei obşti, al unei mănăstiri, trebuie să aibă „ochi de vultur”, pentru că duce în spate şi multe greutăţi.

Conferenţiar universitar dr. Carmen Cornelia Balan, de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, a făcut o prezentare a cărţii, a materialului pe care-l conţine, dar mai mult a îndemnat publicul să citească această carte, care este „o invitație la un popas spiritual”. Prezent la eveniment, părintele Vasile Covalciuc, protopopul raionului Storojineţ, a precizat că volumul despre Mănăstirea Voroneț „este o punte de legătură dintre nordul şi sudul Bucovinei, care au tradiții şi o istorie comună”. Protopopului Vasile Covalciuc i s-au alăturat preoţi de pe Valea Siretului, care au interpretat cântecul „Când a fost să moară Ştefan”, creând un moment emoţionant pentru cei ce simt româneşte.

„Voroneţul nu se putea afla pe mâini mai bune”

Jurnalista şi scriitoarea Doina Cernica a adus, prin cuvintele emoţionante pe care le-a transmis în faţa publicului cernăuţean şi nu numai, „un elogiu feminităţii”. Ce alt model feminin mai potrivit putea să prezinte atunci când a vorbit despre Voroneţ, decât pe maica stareţă Irina, „suflet frumos”, „ochi ager”, „mână de infirmieră”, „talent de general”, maică stareţă care s-a preocupat de „zidiri materiale” (paraclis, trapeză, muzeu, bibliotecă etc.), dar şi de zidiri umane, investind în pregătirea maicilor, pe care le-a trimis să studieze la diferite universităţi, maici care au mers în pelerinaje pentru a cunoaşte lumea, pentru a înţelege alte culturi, popoare, pentru a se adapta noului, fără să piardă credinţa strămoşească.

„Cu firea şi geniul unora din Doamnele de Fier ale lumii sau ale câtorva din Doamnele de Voievod ale acestei ţări, Maica Stareţă Irina Pântescu ar fi putut să guverneze la fel de bine Banca Naţională, Delta Dunării sau România. Dumnezeu a vrut însă să-i încredinţeze Capodopera. Voroneţul nu se putea afla pe mâini mai bune”, a mai spus scriitoarea Doina Cernica.

„Să fim pildă prin viaţa noastră, prin comportamentul nostru, prin munca noastră”

Şi jurnalista cernăuțeană Maria Toacă, de la „Zorile Bucovinei”, care a semnat şi un material în volumul „Sfânta Mănăstire Voroneţ – un sfert de veac de la reînfiinţare”, a spus printre altele că cei care au trecut pe la Mănăstirea Voroneţ „sunt oameni care au trăit emoţii mari”.

Momentul de final i-a aparţinut maici Irina Pântescu, care a acordat autografe, nu înainte de a transmite un mesaj de suflet: „Toată puterea mea, tot ceea ce este al meu, de fapt tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu pun în slujba lui Dumnezeu şi în continuarea vieţii duhovniceşti şi a celei materiale de la Voroneţ. Pentru că trebuie să fim pildă pentru cei din jur. Să fim pildă prin viaţa noastră, prin comportamentul nostru, prin munca noastră; prin aceea că nu cerem să ni se dea, ci muncim noi şi ajutăm şi pe alţii. Dumnezeu ne dă tuturor putere!”

Un gând bun, de mulţumire şi recunoştinţă din partea delegaţiei din România se îndreaptă către Lazăr Fialcovschi din Molodia (Ucraina), care a susţinut, împreună cu familia lui, venirea sucevenilor la Cernăuţi, familia Fialcovschi fiind apropiată obştii Mănăstirii Voroneţ.