În Sala de Artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” din municipiul Suceava s-a derulat joi un nou episod al manifestării cu genericul „Sărbătorile Memoriei”, activitate organizată sub egida Consiliului Județean Suceava de Centrul Cultural Bucovina împreună cu biblioteca publică județeană.
„O colecție de memorie muzicală” și „o colecție de înțelepciune”
Evenimentul, care s-a desfășurat în ajunul sărbătorii de Sânziene, a circumscris un concert de muzică veche și o lansare de carte. Este vorba de o nouă premieră a „Zicălașilor” și de cel de-al doilea volum cu titlul „Luminile pleiadei”, care poartă semnătura octogenarului Gheorghe Scântei, „o colecție de memorie muzicală”, așa cum a spus la deschidere moderatorul manifestării, scriitorul Ion Drăgușanul, care s-a însoțit armonios cu „o colecție de înțelepciune”.
„Zicălașii”, recuperatorii memoriei muzicale din arealul bucovinean, muzicienii Narcis Rotaru (primaș), Răzvan Mitoceanu (braci), Petru Oloieru (țambal) și Ionuț Chitic (gordună), „feciorii mei” așa cum i-a numit Ion Drăgușanul (care i-a nășit și i-a scos la rampă, sub umbrela Centrului Cultural Bucovina, cu cel mai fabulos proiect de recuperare a muzicii vechi din Țara Fagilor), au susținut un concert cu ecouri valahe, sonorități străvechi recuperate și rearanjate muzical, interpretând în trei reprize 15 cântece vechi, din cele circa 60 pe care ni le-a lăsat ca tezaur Ion Andrei Wachmann.
O carte care conține „crâmpeie de adevăr absolut”, care constituie „un instrument de cizelare personală” pentru oricine
Cartea, editată de Centrul Cultural Bucovina – Secția pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, îl readuce la biblioteca suceveană în calitate de autor pe distinsul jurist pensionar, care, cu un an în urmă, încurajat de Ion Drăgușanul, s-a prezentat pentru prima oară „la ghilotină”, așa cum spune el, adică în fața publicului cititor.
Culegător de vorbe de spirit, Gheorghe Scântei a adunat cu grijă „nestemate” pe care le etalează acum în „vitrina” cărților sale.
„Nici măcar nu mi-am putut imagina – scrie Ion Drăgușanul în textul introductiv al cărții – că, undeva, pe lume, nu doar în vecinătatea propriilor mele neliniști, s-ar fi durat un altar viu al cărților, al rostirilor definitive, care înfruntă cu măreție vremurile, izbândind împotriva timpului, asupra acestei ireparabile erori a imaginației omenești, care stabilește trecerea și irosirea”.
O carte care conține „crâmpeie de adevăr absolut”, așa cum a remarcat graficianul Mihai Pânzaru PIM, o culegere de înțelepciune care constituie „un instrument de cizelare personală” pentru oricine.
„Au cântat niște zicale / Până au ieșit… Scântei”
Așa cum scrie autorul într-un „Cuvânt înainte”, „poate unor cititori ai acestor rânduri o să li se pară exagerare, dar în naivitatea mea, citind frazele cu o construcție literară deosebită, maximele și cugetările rostite, în timp, de către Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Emil Cioran, Lucian Blaga, Voltaire, Victor Hugo, W. Shakespeare, Mark Twain, Aristotel și Confucius… aveam senzația că-i ascult pe acești corifei ai literaturii naționale și respectiv universale”.
Mărturisind la final că s-a apucat de căutat nestemate la vârsta a treia, Gheorghe Scântei le-a mulțumit celor care l-au sprijinit să-și vadă împlinit visul publicării acestor cărți, precum și celor care au răspuns invitației de a fi alături de el la lansare.
Un eveniment pe care Ion Drăgușanul l-a încheiat cu un catren ticluit ad-hoc: „Zicălașii, mai cu jale / Mai cu patos și temei / Au cântat niște zicale / Până au ieșit… Scântei”.
