sâmbătă, 12 dec 2015 - Anul XX, nr. 288 (6100)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,9219 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,1823 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   1 imagine |   ø fişiere video

Cronică

Gruia Bodnărescu: „Drum şi umbră”

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Născut la Suceviţa, în 7 aprilie 1924, ultimul poet iconar, Gruia Bodnărescu, renaşte din propria-i cenuşă prin cartea de poezie şi proză „Drum şi umbră” (Suceava, 2015), în care adună texte publicate, pe când „s-au (fost) tulburat vremile, năpădind ceaţă / peste tot ce în noi se numeşte viaţă”, în Bucovina Literară, Bucovina, Revista Bucovinei şi în Lupta Poporului, ediţiile din vremurile când discipolul lui George Voievidca şi al lui George Drumur, deşi foarte tânăr, era „obosit / de aşteptările cu întâlnirile ce n-au fost” şi rătăcea printr-o „ceaţă spumoasă la gust amăruie”, privindu-şi sufletul cu uimire: „Tristeţea ca drojdia creştea mereu, / lut destrămat de ploaie e sufletul meu”.

Acest „lut destrămat de ploaie” înseamnă o asumare conştientă a statutului de poet iconar, jertfit astralului, prin credinţă, vieţii, prin dragoste, şi memoriei străbunilor, prin lut, după cum stabilea Mircea Streinul, într-un program de creaţie în care prima această triplă asumare de jertfă, prin care „păşim aspru, dibuind cărări de ceaţă, / întrebând aştrii de-a lumii altă viaţă. / Albe, sure, negre, zările-s departe, / N-avem drumuri, n-avem viaţă, n-avem moarte”.

 

„Cu inima albă / Şi sufletul alb”

Poezia lui Gruia Bodnărescu, îmbrâncită de comunism „în nostalgia căutărilor din vremi” şi regăsită abia după 1989, dincolo de faptul că operează cu o simbolistică din ce în cei mai neînţeleasă în Bucovina vremilor noastre, înseamnă sinceritatea „cu cântecul ochilor pe zbor de hulubi albi”, deci o dimensiune cosmică a semnificaţiilor şi a sincerităţii, a destăinuirii pe care, îndeobşte, o numim poezie.

Gruia Bodnărescu, poetul „cu doine triste ca ale mele / drumuiri / pierdute-n gol / stol” şi zămislind, trudnic, cu „urmele-i din manuscrise”, cărţi, dăinuiri ale desferecării, precum „Ziua tuturor întâlnirilor” (2012) şi „Drum şi urmă” (2015), există şi va dura acolo unde „frunţile plopilor se clatină în murmure stinse, / înfipte în cer ca nişte steaguri”; acolo unde „colindul paşilor de înger s-au scurs / în boabe de blândă uitare”, cu nedreaptă sortire românească „pe cruce, în cuie, în vaicăr făptura de moarte / fiind pângărite mişelnic de-a pururi” („cu inima albă / şi sufletul alb”).

 

„Chipul unei columne”

Cu „un destin dramatic” (Mălina Aniţoaei), Gruia Bodnărescu „şi-a dus crucea cu demnitate” (Ioan Ţicalo) şi înţelepciune, încercând să fie, mereu şi mereu, „împăciuitor cu destinul” (Mihai Sultana Vicol), un destin marcat de „prea mulţi ani de ezitări. De tăcere. De nescrise” (Constantin Hrehor), dar biruit, târziu, prin cărţi de el însuşi recuperate şi care îl definesc şi legitimează  pe Gruia Bodnărescu nu „numai ca scriitor, ci şi ca om cu caracter înalt, ca un învingător a cărui viaţă are chipul unei columne” (Constantin Hrehor).

Poet înnăscut chiar şi în prozele sale, în care lumina se redefineşte prin ciudate renaşteri: „luna, cu paşi normali, fugea printre norii fulguiţi cu cenuşă, căutând parcă adăpost” (Parcul amintirilor); „hei, cum dansau prin lume fulgii, de-ţi venea să plângi de bucurie!” (Fulgi mari); „cu ochii glonţ prin vreme” (În aşteptare); „încă o stea se prăpădea în vremea iernii” (Parc trist); „dimineaţa, ca o tânără mireasă în haine de bucurie şi hulubi de cântec în priviri” (Dimineaţă de cântec) etc., Gruia Bodnărescu are măreţia orologiului, care, singur şi însingurat, „îşi duce paşii de soldat bătrân în evuri cu clipele adunate în secole, în căutarea nepătrunsului, cu vieţi fără sfârşit, fără toamne” (Plecarea cu toamna), în cele din urmă „împlinită în albe poeme”.

Salutându-i biruinţele, care nu sunt doar ale domniei sale, ci şi ale deplinului iconarism bucovinean, eu descifrez în opera lui Gruia Bodnărescu nu doar un splendid „amurg de ani vechi”, ci şi o durabilă „zare de an nou”, pe care, dintotdeauna, numai înnăscuţii izbutesc să o şi vadă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Gruia Bodnărescu: „Drum şi umbră”.
 Vizualizări articol: 1299 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Gruia Bodnărescu: „Drum şi umbră”0.05

Facos Suceava
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Cultural local

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei