Monografia-album „Pictură sau destin: Aurel Băeşu (1896-1928)”, prezentată în revista „Lumină Lină” de la New York

Monografia-album „Pictură sau destin: Aurel Băeşu (1896-1928)”, semnată de criticul de artă Gheorghe Macarie şi editată de Consiliul Judeţean Suceava prin Centrul Cultural Bucovina - Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, este prezentată în revista de spiritualitate şi cultură românească „Lumină Lină / Gracious Light”, care apare, prin grija lui Theodor Damian, la New York.

Monografia-album, care are peste 200 de pagini (170 de pagini de text şi 36 cu ilustraţii), beneficiază de un material de prezentare semnat de redactorul-şef SUA al publicaţiei, M.N. Rusu (există şi un redactor-şef România - Mihaela Albu), cu titlul „Orizont şi stil în pictura lui Aurel Băeşu”, iar numărul revistei (1/Ianuarie-Martie 2015) este ilustrat cu câteva dintre lucrările artistului căruia municipalitatea fălticeneană i-a dedicat o sală care-i poartă numele în complexul muzeal „Ion Irimescu”.

Şi dacă autorul monografiei scrie că Aurel Băeşu „trebuie repus pe locul pe care îl merită între valorile temeinice, de seamă, ale picturii româneşti”, redactorul-şef al revistei editate trimestrial de Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă - Capela Sf. Apostoli Petru şi Pavel (şi distribuită în SUA, România, Moldova, Ucraina, Rusia, Canada, Austria, Germania, Olanda, Italia, Franţa, Elveţia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Grecia, Cipru, Serbia, Ungaria, Israel şi Australia) spune că „pictura lui Băeşu este expresia cea mai fidelă a teoriei lui Blaga despre orizontul şi stilul specific naţional”.

„Om şi operă - aşa cum îşi încheie Gheorghe Macarie textul monografiei - se înscriu existenţial-artistic într-o unică aventură în care omul şi pictura se identifică simbolic, în acelaşi tragic destin”.

Şi iată cum o carte dedicată unui pictor, care, aşa cum remarcă M.N. Rusu, „are meritul de a readuce în actualitate viaţa şi opera (câtă a supravieţuit) unui artist care, cu puţine excepţii, este aproape uitat...”, reuşeşte, prin atenţia acordată de revista „Lumină Lină”, să facă să rezoneze un nume pe mai multe meridiane.