În Sala de artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” a avut loc ieri, la ora prânzului, o cvadruplă lansare de carte.
Doi autori din Horodnic (care au ţinut să sublinieze că împreună cu I.G. Sbiera, patronul instituţiei de carte sucevene, sunt trei horodniceni) s-au prezentat fiecare (oarecum în pripă, aşa cum au recunoscut ei, pentru că manifestarea a fost anunţată abia ieri după-amiază) cu câte două cărţi, „scrise la vreme de iarnă, tipărite primăvara şi pregătite pentru lansare acum, în toamnă”.
„Cel mai în formă poet satiric” şi un „Proscris”...„Pe scaunul electric”
Emil Ianuş, „cel mai în formă poet satiric din această parte a ţării”, şi Ion Prelipcean, „un bucovinean călător prin lume” (care scrie de la carte ştiinţifică, la roman), aşa cum i-a prezentat prof. Octavian Nestor, s-au însoţit la acest eveniment la care fiecare a dezvăluit o altă faţă a lui...Ianus (aproape coincidenţă de nume cu unul dintre autori), fiind, prin conţinutul şi mesajul scrierilor lor, „unu’ vesel, altu’ trist”.
Dacă Emil Ianuş a rămas fidel scrisului versificat (epigramă, sonet şi rondel) în volumele „Rondele cu trei stele” şi „Poezii alese - Rondeluri şi sonete”, Ion Prelipcean (care anul trecut, tot în septembrie, a lansat la Suceava volumul „Israelul văzut de un român”, o carte apreciată de prof. Nestor ca fiind „un imn închinat vieţii”) a venit cu două cărţi-document, în care a reconstituit fragmentar fapte autentice, „Proscrisul” şi „Pe scaunul electric”.
„Sare, fiere şi un pic de inimă” şi „poveşti adevărate”
Referindu-se la epigramele lui Emil Ianuş (pentru că acesta este genul care l-a consacrat), Octavian Nestor a spus că, aidoma celor ale anticului Marţial, aceste mici satire conţin „sare, fiere şi un pic de inimă”, epigramiştii diferenţiindu-se între ei prin dozajul acestor ingrediente.
„Conectat la realitate - a accentuat el - Emil Ianuş face dovada că spiritul treaz există, se manifestă şi se exprimă”.
Celălalt „împricinat”, Ion Prelipcean, istoriseşte în cărţile sale „poveşti adevărate”, poveşti care, „reconstruite şi scrise într-un anumit fel, se transformă în opere literare”.
„Femeia te ridică, femeia te coboară...” şi o carte-document care s-a transfigurat în roman
Dacă volumul „Pe scaunul electric” (în care autorul istoriseşte cum dintr-o întâmplare poţi intra în labirintul necruţător şi plin de capcane al justiţiei), scris cu o „dezinvoltură extraordinară”, trezeşte de la prima pagină (prin subtitlul celui dintâi capitol „Femeia te ridică, femeia te coboară...”) o „curiozitate organică”, cea de-a doua carte este dramatică.
„Proscrisul”, căruia autorul îi dezvăluie identitatea publicându-şi şi fotografia (ţăranul Nicolae Zancu) este o carte a calvarului închisorilor comuniste, a coloniilor de muncă, a surghiunului, o carte cu condamnaţi şi călăi, cu umilinţe şi cu bătăi, cu pâine albastră cu flori de mucegai, „o carte-document care s-a transfigurat în roman”.
*
De aceea, la final, când a venit rândul cuvântului celor doi autori, Ion Prelipcean a ales să fie primul vorbitor, lăsându-l pe Emil Ianuş să încheie evenimentul lansării, cu epigramele sale satirice, pentru că „este mai vesel”.
„Voi scrie, voi gândi şi voi iubi cât pe lume voi trăi!”
Profesorul Ion Prelipcean, publicist, scriitor şi editor, este autorul a peste 40 de cărţi şi studii ştiinţifice publicate în România, Israel şi Canada.
Într-o poezie intitulată „Promisiune”, Ion Prelipcean spune:
„Cea mai frumoasă poezie a mea este aceea pe care nu am scris-o / Cea mai frumoasă visare a mea este aceea pe care nu am visat-o / Cea mai frumoasă femeia este aceea pe care nu am iubit-o / Cea mai frumoasă viaţă a mea este aceea pe care nu am trăit-o! / De aceea voi scrie, voi gândi şi voi iubi cât pe lume voi trăi!”.
Un avocat între...BAR şi BARĂ
Emil Ianuş este avocat, iar epigrama este pasiunea sa. Într-un volum intitulat „Epigrame puse-n rame” (care a apărut tot în anul acesta şi care este ilustrat de graficianul Radu Bercea), pe coperta IV, sub fotografia sa este o epigramă dedicată...”Unui avocat”:
„El şi-mparte cu migală / Lucrul între BAR şi BARĂ, / Încât fără îndoială, / Munca lui este BARBARĂ!”