Mircea Radu IACOBAN

Am oleacă de școală, mai știu tabla înmulțirii și operațiunile aritmetice elementare, mi-a rămas în cerebel un pospai de algebră – cum s-ar zice, nu-s chiar de tot analfabet într-ale matematicii, s-ar cuveni barem să pot citi o factură. Dar geaba școlirea cu profesorul Nimițan la „Ștefan cel Mare”, constat că din ce în ce mai des mă uit ca mâța-n calendar și încep să nu pricep nimic! Mă-ntreb ce-o fi făcând badea Gheorghe din orașul Milișăuți, care, ca și mine, a primit de la E.ON „Actualizarea condițiilor comerciale din contractul de furnizare a energiei electrice și gazelor naturale”? Încep să cred că premeditat se încețoșează comunicarea dintre furnizor și nefericitul clientul captiv: cu cât abonatul pricepe mai puțin, cu atât mai bine! Așa s-ar explica și diversele contracte de câte șase-șapte pagini, așternute cu literă puchinoasă și înghesuită, de trebuie să-ți schimbi ochelarii ca să le deslușești, și, după prima filă, le lași pustiei necitite („dă-le naibii, fie ce-o fi!”).

În aparență, abundența de informații, multe parazitare, unele de-a dreptul criptate, s-ar cuveni să sugereze grija furnizorului pentru cea mai deplină și mai exactă informare a onor beneficiarului iubit și respectat – misiva de la E.ON chiar se deschide cu „Dragă client” (vorba lui Creangă; „Și ele mie!”) Cam cum a făcut-o și Stalin: când s-a simțit la ananghie, a trecut de la „dragi tovarăși!” la „frați și surori”! Când epistola începe cu atâta drăgălire chiar din titlu, normal că se aprinde ledul suspiciunii, la fel cum mi se-ntâmplă când intru la Lidl, unde toate prețurile-s ornate cu artificialul și șmecherescul 9,99 în coadă. Poate că ar putea funcționa explicația (dar nu și justificarea) potrivit căreia tehnicienii din aparatul administrativ al ofertantului utilizează cu firească obișnuință limbajul profesiei, fără să țină seama că nu-s discuții între amploaiații companiei, ci adresări către un public ce nu cunoaște hâda limbă contabilicească.

De câte ori primesc vreun formular de la ANAF (nici o bucurie!) apelez la sprijinul (plătit) unui contabil care să mă ajute la dezlegarea cuvintelor încrucișate. N-au decât finanțiștii să converseze cât vor între ei despre „allcass_real_îndemnizație 17 = ∑indemnizație_17_cas (-i)”, dar să nu propună suplicantului inocent parabole de genul „servicii efectuate înaintea anulării înregistrării în scopuri de TVA în condițiile art. 153 alin. (9) lit. a), -e), g) sau h din Codul Fiscal, dar a căror exigibilitate intervine, potrivit sistemului TVA la încasare în perioada în care persoana impozitată nu are cod valabil de TVA.” Barem pare scris pe românește, dar pas de te descurcă!

Revenind la scrisoarea de la E.ON: eu, dragul de client, nu numai că nu înțeleg ce și de ce plătesc, dar nici nu pricep cât aș avea de plată. „Preț energie electrică, inclusiv TG(Lei/kWh) – 1.16649.” Adică? O iau băbește: unități, zeci, sute, mii, zeci de mii, o sută de mii. Cât costă kilowattul meu, 1 leu, sau 116.000 lei? Să fie vorba despre un leu cu cinci zecimale? Plătesc de ani buni „contribuția la cogenerare” – 0,02554. Ce-o fi asta? Caut pe internet și aflu că-i vorba despre „o sumă datorată lunar de fiecare consumator de energie electrică pentru promovarea și dezvoltarea producerii de energie în sistem de cogenerare de înaltă eficiență, în scopul creșterii eficienței energetice și a îmbunătățirii securității de energie, pe piața de energie a României.” Luminos țel, dar de ce și de când o fi asta o îndatorire a clientului și nu obligația elementară a producătorului care trebuie să mai și investească în domeniu? Dacă, datorită și banilor mei, el devine mai performant, obținând, firesc, plus de beneficii, eu, co-generator de investiții, particip la împărțirea profitului?

Aș zice că-i vorba doar despre o șmecherească taxare abuzivă a cetățeanului și-atât. Din 2011 și până la zi, din această „taxă de cogenerare” ANRE a încasat 1,7 miliarde de euro, care trebuiau investiți pentru „promovarea și dezvoltarea producerii de energie electrică”. Nu s-a investit nici un cent, întreaga sumă s-a mistuit trecută printre cheltuielile curente! Deci, eu, plătitorul, am fost înșelat de stat la modul ordinar, mi s-a băgat mâna în buzunar sub pretextul unei motivații onorabile și, de fapt, banii au fost cheltuiți în altă parte și în alt scop! Lista tarifării mai conține trei poziții distincte, taxate (și din punga mea) separat, deși, de fapt, este vorba despre una și aceeași prestație: reglementare transport, reglementare servicii de sistem, reglementare distribuție. Ce-i cu reglementările astea, operează în fiecare lună? De ce nu se aplică și la gaze? – na, că dau idei! Urmează certificatele verzi (eu, plătitor, de ce n-am și un cuvânt de spus în politica certificatelor verzi?), TVA, accizele – tot să te ții!

Scrisorica se încheie apoteotic: „Cu energie, echipa E.ON”. Energie care n-ar strica să cogenereze ceva mai multă (și mai reală) transparență!