Din sumedenia întrebărilor iscate de Campionatul Mondial, una interesează direct și apăsat românii: nu cumva am fi meritat să fim și noi acolo? Cor de răspunsuri pe net: nici vorbă. Opinia, aproape generalizată, este formulată direct și bărbătește: selecționata noastră n-avea ce să caute într-o competiție de valoarea și ținuta celei din Rusia 2018. Nu-s doar regrete de suporteri (în fine, lucizi!); revelația tristă tulbură și gazetari hârșiți în preajma stadionului, și oameni din fotbal implicați în (ne)calificarea României. Și-n sport, patriotismul este păgubos să se manifeste prin încredere obstinată și orb optimistă într-un destin iluzoriu: de unde nu-i, nu-i. A trecut baba cu colacii!
De la „generația de aur” încoace se cască un hiatus al performanței prin nimic altceva explicabil decât prestația bleagă a unei federații încropite șmecherește și abuziv din „cuțite și pahară”, dimpreună cu realitatea tristă a mediocrității celor trimiși să apere pe dreptunghiul verde culorile României – dar și aici, tot către diriguitorii fotbalului se-ntorc acuzele, fiindcă nimic nu poate explica și, mai ales, justifica impotența unei nații cu tradiție fotbalistică și cu asemenea masiv rezervor uman în materie de identificare și stimulare a propriului zăcământ de talent autohton. Poate Islanda, cu o populație cât aceea a Iașului, și nu poate România? Ne-am blegit peste noapte? Doar Stoichiță pare să ezite („dar… cine știe… mingea-i rotundă… s-a mai întâmplat…”). Ioanițoaia îi atrage atenția că eliminarea Poloniei, care ne-a umilit de două ori la rând în calificări, oferă suficiente motivații pentru a potoli regretul necalificării: simplu și evident, n-avem valoarea cuvenită pentru a intra în „Ciuleandra” unui Campionat Mondial. Cam așa-i, dar nu până la capăt.
Aș spune că-i obligatoriu de luat în seamă și o chestiune ce ține de mentalitate. Uitați-vă la jocul Serbiei (țară cu 7 milioane de locuitori – închipuiți-vă ce echipă ar fi avut Iugoslavia dacă nu se diviza!): sârbii joacă fotbalul veacului XXI, adică unul de gherilă urbană, noi practicăm unul de promenadă. Am urmărit până acum, în Rusia, atâtea echipe mici cu suflet mare, încât pare îndreptățită credința că, alături de valoarea echipierilor, uneori chiar și în locul, contează dăruirea și credința în șansa, fie minusculă, ce trebuie valorificată. De la Pițurcă încoace, prima noastră grijă este să nu primim goluri. Boală veche, ce ni se trage încă de pe vremea „temporizării” lui Angelo Niculescu (adicătelea, auzi trenul fluierând și, în loc să te ferești de pe terasament, o iei la fugă înainte, să te ajungă din urmă cât mai târziu!).
Osorio, selecționerul Mexicului, explică neașteptata izbândă cu Germania: „Trebuie să joci din dragoste pentru victorie și nu cu teama de a pierde”. Ajunge atât? Evident, nu, dar contează – adesea hotărâtor. Noi practicăm un fotbal încruntat, la alibi, fiecare pentru sine, cu centrări oarbe ca-n Liga a III-a și mereu în așteptarea palei de vânt care să-l doboare pe Tănase în careu. Nici urmă de zâmbet, se intră pe gazon parcă-n ocnă, a treia pasă reușită, temă din capitolul I în ABC-ul fotbalului, o vezi din an în Paști. Marile echipe, inclusiv cele americane, au jucători faimoși la cele mai vestite cluburi europene; ai noștri, câți mai sunt presărați ici-colo, nu confirmă și lustruiesc banca rezervelor, așa că am ajuns să ne bucurăm că Screciu a fost cumpărat de o oarecare echipă de mâna treia… Poate băteam Arabia Saudită, poate scoteam un meci nul cu Australia, dar dacă ne nimeream în grupă cu Portugalia, Argentina, Germania, Brazilia, Spania – ca să nu mai pomenesc până și de Serbia, Nigeria, Islanda, Croația, Franța, Mexic, Suedia, Uruguay, Suedia, Peru…? Cum îl anihila Benzar pe Ronaldo ori Pintilii pe Messi?
Singurul care știe rămâne Burleanu, autorul fantasmagoricei declarații potrivit căreia Naționala României merita să se afle la Mondial, unde ar fi trecut de grupă! Poate de grupa mică de la grădinița fotbalului! N-aveam ce căuta acolo, după cum numitul Burleanu, președintele care nu știe pe ce lume trăiește, n-are ce căuta în fruntea FRF – Federația Rușinii Fotbalului românesc.