Mircea Radu IACOBAN

Cum am mai spus şi scris, 2018 mă îngrijorează mai abitir decât toţi anii pe care cu onor, speranţe, artificii şi şampanie i-am întâmpinat până acum – şi, slavă Domnului, ar fi destui. N-am, cum s-ar zice, vreun „temei legal” pentru a semăna nelinişti în populaţie taman acum, la vremea urăturilor şi sarmalelor, dar simt de-o vreme insinuându-se un vag sentiment de inconfort şi insecuritate nutrit şi din zăpăceala politicii româneşti, şi din starea confuză şi tensionată a Europei, şi din fragilitatea tot mai evidentă a echilibrului general al planetei. Iar primejdiile, la noi, nu le văd venind numaidecât de la cutremure, meteoriţi, tsunami, epidemii, răzmeriţe şi războaie. Ca-n povestea cu Niţă şi Lupu, Apocalipsa, prea de multe ori prezisă, nu mai sperie pe nimeni, iar predicţiile prăpăstioase ale „clarvăzătorilor”, rar împlinite, şi mai niciodată până la capăt, se cuvin luate în seamă întâi ca simple curiozităţi şi abia după aceea ca eventualităţi cât de cât alarmante.

De altfel, reţeta prezicătorilor e simplă: dacă vei spune că, la anul, rapiţa o să înregistreze producţii record, nu te va lua în seamă nimeni, dar dacă anunţi că o gânganie neştiută va nimici complet culturile de rapiţă, gazetele, cu grăbire, vor face loc ştirii pe prima pagină. Nu-i mare scofală să prezici decesul reginei Angliei, care, potrivit legilor firii, n-are cum întârzia prea mult, nici să anunţi că, în 2018, China va deveni noua primă putere mondială – dacă n-o fi şi ajuns deja. Ar exista, totuşi, un motiv real şi obiectiv de îngrijorare: în cursul anului 2018, rotaţia pământului se va încetini. Imperceptibil, dar, la scară planetară, se pare că-i purtătoare de consecinţe. Nu de asta o să-mi crească mie taxele şi o să se scumpească gazul, nici va scădea valoarea monedei naţionale, nici înmulţi falimentele ori micşora speranţa de viaţă a românilor. N-o fi chiar o legătură directă între învârteala pământului şi viaţa noastră cea de toate zilele, dar, se zice, de câte ori s-a mai produs acest fenomen, au săltat năvalnic acele seismometrelor şi s-au îndesit catastrofele naturale.

Prognoza experţilor americani (acum nu mai este vorba de profeţii incifrate tip Nostradamus) este că, faţă de 2017, când în lume s-au produs 6 seisme devastatoare, în 2018 vom avea parte de cel puţin 20 – iar România este cam de multişor pe lista de aşteptare! Şi fiindcă a venit vorba de Nostradamus: bizarul astrolog din veacul XVI pare a fi şi el interesat în mod special de acest neliniştitor 2018. Dacă i-au fost traduse catrenele corect şi (mai ales) interpretate cum se cuvine, în anul cel nou va fi ucis Papa (!), China va deveni lider mondial, SUA va intra în era incompetenţei guvernamentale, Italia va atrage Europa într-o criză economică majoră, Vezuviul va avea cea mai puternică erupţie din istorie, şi – atenţie! – va izbucni cel de al III-lea război mondial, cu implicarea celor două mari superputeri. Război care va dura... 27 de ani! Hai că-i prea de tot: în era nucleară, e de-ajuns o jumătate de zi pentru distrugerea unui continent, ce s-o mai întinzi pe 27 de ani?

Mai rezonabile şi cu oarecare încărcătură de credibilitate mi se par predicţiile britanicului Craig Hamilton-Parker. Se cuvine respectat fiindcă, între altele, a prezis Brexit-ul, preşedinţia lui Trump şi atentatul de la Las Vegas. Şi el vede erupând catastrofal Vezuviul, pe fondul unei crize ecologice majore, marcată de inundaţii fără precedent în China şi India, de incendii în SUA. Anul viitor, cutremure nemaiîntâlnite vor răvăşi pământul, inclusiv în regiuni „tăcute” până acum sub raport seismic. Deşi se va clătina, Trump va continua să rămână la preşedinţia Americii; Kim Jong-un, însă, va fi detronat în Coreea de Nord.

Dar să ne întoarcem la oile noastre: cutremurată sau, dea Dumnezeu, nu, România oferă la 46% dintre cetăţenii ei convingerea că 2018 va fi un an mai prost (sondaj IRES) şi, mult mai grav, că ţara merge într-o direcţie greşită (75% dintre respondenţi). Sentimentul de îngrijorare este, aşadar, cvasi-general şi nu izvorăşte din teama faţă de isprăvile naturii, ci, evident, de cele ale politicienilor. Văd că, deocamdată, nimeni n-o vede pe Cosette Chichirău candidând la preşedinţia României, dar, mai ştii? Să-l recitim pe Nostradamus!

Închei aducând şi o veste bună, singura sigură, incontestabilă, cu egal efect benefic asupra tuturor vieţilor noastre, indiferent colorate politic: de săptămâna trecută a început să crească ziua!