2018

Cum am mai spus și scris, 2018 mă îngrijorează mai abitir decât toți anii pe care cu onor, speranțe, artificii și șampanie i-am întâmpinat până acum – și, slavă Domnului, ar fi destui. N-am, cum s-ar zice, vreun „temei legal” pentru a semăna neliniști în populație taman acum, la vremea urăturilor și sarmalelor, dar simt de-o vreme insinuându-se un vag sentiment de inconfort și insecuritate nutrit și din zăpăceala politicii românești, și din starea confuză și tensionată a Europei, și din fragilitatea tot mai evidentă a echilibrului general al planetei. Iar primejdiile, la noi, nu le văd venind numaidecât de la cutremure, meteoriți, tsunami, epidemii, răzmerițe și războaie. Ca-n povestea cu Niță și Lupu, Apocalipsa, prea de multe ori prezisă, nu mai sperie pe nimeni, iar predicțiile prăpăstioase ale „clarvăzătorilor”, rar împlinite, și mai niciodată până la capăt, se cuvin luate în seamă întâi ca simple curiozități și abia după aceea ca eventualități cât de cât alarmante.
De altfel, rețeta prezicătorilor e simplă: dacă vei spune că, la anul, rapița o să înregistreze producții record, nu te va lua în seamă nimeni, dar dacă anunți că o gânganie neștiută va nimici complet culturile de rapiță, gazetele, cu grăbire, vor face loc știrii pe prima pagină. Nu-i mare scofală să prezici decesul reginei Angliei, care, potrivit legilor firii, n-are cum întârzia prea mult, nici să anunți că, în 2018, China va deveni noua primă putere mondială – dacă n-o fi și ajuns deja. Ar exista, totuși, un motiv real și obiectiv de îngrijorare: în cursul anului 2018, rotația pământului se va încetini. Imperceptibil, dar, la scară planetară, se pare că-i purtătoare de consecințe. Nu de asta o să-mi crească mie taxele și o să se scumpească gazul, nici va scădea valoarea monedei naționale, nici înmulți falimentele ori micșora speranța de viață a românilor. N-o fi chiar o legătură directă între învârteala pământului și viața noastră cea de toate zilele, dar, se zice, de câte ori s-a mai produs acest fenomen, au săltat năvalnic acele seismometrelor și s-au îndesit catastrofele naturale.
Prognoza experților americani (acum nu mai este vorba de profeții incifrate tip Nostradamus) este că, față de 2017, când în lume s-au produs 6 seisme devastatoare, în 2018 vom avea parte de cel puțin 20 – iar România este cam de multișor pe lista de așteptare! Și fiindcă a venit vorba de Nostradamus: bizarul astrolog din veacul XVI pare a fi și el interesat în mod special de acest neliniștitor 2018. Dacă i-au fost traduse catrenele corect și (mai ales) interpretate cum se cuvine, în anul cel nou va fi ucis Papa (!), China va deveni lider mondial, SUA va intra în era incompetenței guvernamentale, Italia va atrage Europa într-o criză economică majoră, Vezuviul va avea cea mai puternică erupție din istorie, și – atenție! – va izbucni cel de al III-lea război mondial, cu implicarea celor două mari superputeri. Război care va dura… 27 de ani! Hai că-i prea de tot: în era nucleară, e de-ajuns o jumătate de zi pentru distrugerea unui continent, ce s-o mai întinzi pe 27 de ani?
Mai rezonabile și cu oarecare încărcătură de credibilitate mi se par predicțiile britanicului Craig Hamilton-Parker. Se cuvine respectat fiindcă, între altele, a prezis Brexit-ul, președinția lui Trump și atentatul de la Las Vegas. Și el vede erupând catastrofal Vezuviul, pe fondul unei crize ecologice majore, marcată de inundații fără precedent în China și India, de incendii în SUA. Anul viitor, cutremure nemaiîntâlnite vor răvăși pământul, inclusiv în regiuni „tăcute” până acum sub raport seismic. Deși se va clătina, Trump va continua să rămână la președinția Americii; Kim Jong-un, însă, va fi detronat în Coreea de Nord.
Dar să ne întoarcem la oile noastre: cutremurată sau, dea Dumnezeu, nu, România oferă la 46% dintre cetățenii ei convingerea că 2018 va fi un an mai prost (sondaj IRES) și, mult mai grav, că țara merge într-o direcție greșită (75% dintre respondenți). Sentimentul de îngrijorare este, așadar, cvasi-general și nu izvorăște din teama față de isprăvile naturii, ci, evident, de cele ale politicienilor. Văd că, deocamdată, nimeni n-o vede pe Cosette Chichirău candidând la președinția României, dar, mai știi? Să-l recitim pe Nostradamus!
Închei aducând și o veste bună, singura sigură, incontestabilă, cu egal efect benefic asupra tuturor vieților noastre, indiferent colorate politic: de săptămâna trecută a început să crească ziua!