1 Bekal = 10 Vangheli

Umberto Eco spunea că inteligența are limite, dar prostia, nu. Ne-a lipsit până acum unitatea de măsură aptă să stabilească niveluri, limite și praguri. Nu-l putem crede până la capăt pe Heine („În lume sunt mai mulți proști decât oameni”); de-or fi mulți, de-or fi puțini, proștii mor, prostia rămâne (zis-a Caragiale)… De pe internet aflăm că, în fine, prostia poate fi comensurată: unitatea de bază în noul sistem de operare, etalonul adică, urmând să fie Bekalul (Bk), cu subdiviziunea Vg (Vanghelul). Am obiecții: e-o eroare adâncă să-i consideri proști pe Becali și Vanghelie. De-ar fi așa, ar însemna că restul românilor sunt și mai proști. Că prea ne-au jucat „etalonii” pe degete cum au vrut, umplându-se de voturi, funcții, bunuri și parale, în vreme ce nouă ne-a rămas doar să pândim pensia cu nădejdea c-om avea-o și luna viitoare!
Din păcate, nu găsesc adjectivul acceptabil pe care să-l propun în loc. „Isteț” să fie? Nu merge, fiindcă Dicționarul tot pe-acolo se-nvârte în prima parte a definiției, adică, „isteț = deștept, inteligent, iscusit, priceput, dibaci”. Partea a doua parcă s-ar potrivi mai binișor („șmecher, șiret, viclean, prefăcut, fățarnic, vioi, dinamic”), numai că nu poți alege dintr-o definiție doar ceea ce crezi tu de cuviință.
Probabil că încă nu s-a inventat termenul care să înmănuncheze într-o singură vocabulă inteligența primară în stare gemă, șmecheria, incultura deplină, bigotismul adânc, lipsa totală de scrupule, mârlănia în gând și-n faptă – precum și restul atributelor ce s-ar potrivi-mănușă știm noi cui. Din păcate (ori din fericire), noua unitate de măsură vine prea târziu, fiindcă zilele prostiei sunt numărate: s-a descoperit gena care o generează! Au identificat-o cercetători de la Universitatea Emory și au denumit-o RGS-14. Va să zică tu, prostul proștilor, iei recomandarea de la medicul de familie, cumperi de la farmacie fiola, ți se pune o perfuzie cu serul miraculos și din idiot devii geniu. Nu-i greu de bănuit că tot românul s-ar buluci la ușa medicului mai ceva ca la service-urile ce montează cauciucuri de iarnă, solicitând, în virtutea drepturilor omului, grabnică perfuzare.
Imediat, vaccinul se va vinde pe sub mână; la fel de instantaneu vor apărea pilele, listele de priorități, intervențiile politice, exceptările și derogările. Țara ar avea enorm de câștigat dacă primul tratat va fi guvernul. Dar ce se va întâmpla mai departe? Abia atunci începe marea dramă. În țara deștepților, evident, nu mai poate fi prostit nimeni. Candidații dubioși nu mai au cum năuci un popor blagoslovit cu IQ maxim. Cei ce dădeau tunuri vor avea de a face cu un stat la rându-i deșteptat, ca efect al cumulării celor 22 de milioane de inteligențe reșapate, așa ca ingineriile financiare, oricât de istețe și de susținute partinic, se vor poticni decisiv în zăgazul contrapus de leacul anti-Simpson. Toți fiind egal-deștepți, dialogurile ar urca în sfera strălucirii fade, nu vom mai avea Academie, grade didactice, note în catalog, ierarhii politice, prostul satului va cere daune pentru că a fost injectat cu întârziere, polițiștii vor sclipi (intermitent) de inteligență, orice tactică, de la table la războiul atomic, fi-va anihilată „in nuce”, vor dispărea bancurile și comediile, iar măria sa alegătorul deștept se va afla în grea cumpănă când va trebui să aleagă tot un deștept dintr-o listă ornată numai și numai cu deștepți. Funcționează, însă, și o îndoială: o sugerează Belinda Cannone în cartea „Triumful prostiei – mic tratat despre prostia inteligenței” , unde analizează „mecanismele care produc prostia tocmai pe tărâmul inteligenței”. Altfel spus, este studiată „neghiobia inteligenței: într-o lume a deștepților, va funcționa reflex o nouă ierarhie, dar scara gradațiilor nu va mai porni de jos, de la prost către deștept, ci va marca doar nuanțări în etajul superior, afectat minților luminate. Și tot la departajări și etajări gingașe se va ajunge… n-o fi mai bine s-o lăsăm baltă cu speculațiile și cu experimentările pe șoareci? Doar prostia, de când hăul, e scrisă-n legile omenești…”
Intuiesc pasul următor: și cultura va deveni injectabilă. La farmacie, fiolele fi-vor orânduite ca-n rafturile librăriei: clasicii cu reducere, contemporanii la pachet cu „Stăpânul inelelor”. Iei un hap și-ai citit „Război și pace”, înghiți altul, și gata, ești doctor în filosofia lui Heidegger. Dispare școala, dispar rosturile copilăriei, dragostea se va programa pe computer, dispar politicienii, fiindcă lumea, deșteptându-se, nu-i mai votează – nimic mai trist, mai fad și mai plicticos decât o țară fără proști. Singura soluție rămâne importul.