Mircea Radu IACOBAN

Dau să salut cu entuziasm anunţurile promoţionale ce însoţesc lansarea noului Mers al Trenurilor şi, în cele din urmă, ezit: nu cumva mă bucur de pomană? E foarte fain ceea ce ne comunică Autoritatea de Reformă Feroviară (na, că a ajuns reforma şi la CFR!), însă nu cumva doar afară-i vopsit gardul? Preşedintele ARF se laudă că, în sfârşit, încep să se scurteze timpii de mers (în prezent, de-a dreptul ridicoli): „Cel mai spectaculos este pe Bucureşti-Suceava, unde în momentul de faţă trenul parcurge distanţa în 6 ore şi 40 de minute. Este, dacă vreţi, un tren expres care reuneşte reşedinţele de judeţ din Moldova cu Bucureştiul (n.n.: nu chiar toate din Moldova, or mai fi şi altele). Va opri în Ploieşti, Buzău, Focşani, Bacău şi Suceava.” Dacă vrem? Cum să nu vrem?

Dar unde-i trenul, mânca-l-aş, că l-am căutat cu lupa în noul Mers al Trenurilor şi nu-i! Prima suspiciune a fost de trombon electoral, doar până mai ieri a fost anotimpul turnării gogoşilor şi numai luna de pe cer a rămas nepromisă. Cică, totuşi, nu-l vedem, dar este, înlocuindu-l pe IR 1650. Gândul cel bun o fi venit după ce noul Mers se afla la tipar, aşa că expresul de Moldova n-a mai avut cum să apară în pagina „oficiosului”. Mă rog, mai bine mai târziu decât niciodată – să fie primit!

Dar se face primăvară cu o singură floricică? Preşedintele ARF, Dobre, ne bucură şi cu alte veşti: pe trei destinaţii intens solicitate, între care Bucureşti-Suceava şi Bucureşti-Iaşi, „timpii de mers au fost diminuaţi prin mici lucrări la calea ferată (...) şi prin eliminarea unor opriri care nu erau comerciale”. Dacă rămânea cum scrie în Mers, „înnoitul” IC 1650 ajunge la destinaţie nu mai devreme, ci mai târziu, şi nu c-ar renunţa la opriri păguboase, ci adăugându-şi altele (Dolhasca, Mizil), adică, pe dos faţă de promisiunile ARF. Dar să vedem trenurile rămase „bune în grad”: IR 1752 câştigă 2 (două!) minute, în vreme ce IR 1654 pierde 15 – adică, nimic nou, doar obişnuitele jocuri de cifre când se trece de la un orar la altul. Iar pe secţia Iaşi-Bucureşti, şi IR 1662, şi IR 1664 ajung în Capitală... cu câteva minute mai târziu decât până acum! Asta o fi însemnând reformă la români: regresul = progres!

Viteza comercială ridicolă a trenurilor noastre, pricinuită în primul rând de subfinanţarea CFR (trist evidenţiată de starea deplorabilă a căii), continuă să fie afectată şi de lungile staţionări inutile, aşezate în grafic doar „ca să fie”, pe post de tampon absorbant al eventualelor întârzieri din parcurs. ARF vorbeşte despre „eliminarea opririlor necomerciale”, dar nu vede că, fără nici un temei tehnic (schimbări de locomotive, detaşări/ataşări de vagoane, necesităţi de mişcare etc.) IR 1838 îmbătrâneşte fără rost 12 minute la Suceava, IR 1832, tot 12, IR 1834, 15 minute. Prin tradiţie (acolo, cândva, locomotivele cu aburi „beau apă”), trenurile ard gazul (la propriu!) de pomană la Vişeu de Jos şi prin alte gări uitate, în vreme ce automotoarele particularilor aplică strict regula de 1 minut orice staţionare.

Odată şi odată, se justificau opririle la Crasna, de unde pornea ramificaţia spre Huşi. La Huşi nu mai circulă trenuri de cine ştie când, dar oprirea la Crasna este păstrată cu sfinţenie, deşi nu urcă şi nu coboară nimeni. Parazite sunt şi opririle mai tuturor trenurilor interregio la Dolhasca (zice-se că-i oraş!), fiindcă nu se mai circulă spre Fălticeni, la Floreni (s-a desfiinţat linia spre Dornişoara) ori Bârnova (nu se mai justifică tehnic) sau Buhăieşti (nici picior de călător). Curajosul proiect al trenurilor exprese care ar staţiona doar în oraşele reşedinţă de judeţ rămâne, în anumite zone, iluzoriu: doar n-o să treacă expresul ca vântul prin Bârlad, spre a opri la Vaslui! Visurile-s frumoase, realitatea-i dură: fără reabilitarea (costisitoare!) căii de rulare, toate celelalte soluţii, deşi, în felul ei, fiecare necesară, nu rezolvă mai mult decât frecţia la un picior de lemn. Banii Ministerului Transporturilor sunt dirijaţi cu precădere către autostrăzi, motiv pentru care şi TAROM-ul, şi Calea Ferată n-au cum ţine pasul cu performanţele Europei din care, cu onoare, facem parte. Drept pentru care reforma feroviară, câtă vreme bănuţii n-ajung să înlocuiască şina aşchiată, rămâne formă fără fond.

PS

Am aflat, din presă, despre primul spectacol al Teatrului din Suceava. M-aş fi bucurat să-l aplaud la faţa locului. N-a fost să fie; folosesc acest colţ de pagină spre a ura noului lăcaş al Thaliei izbânzi scenice şi apăsări cât mai puţine. Noroc şi viaţă lungă!

PS 2

Să vezi şi, în ruptul capului, să nu crezi! Onorabilii care au cercetat teza Codruţei Kovesi declară că s-a plagiat puţintel (nu s-a furat un bou, ci doar un ou), însă lucrarea este „sub standardele de calitate ale unei teze de doctorat”. Iar titlul de doctor rămâne! Cum vine asta? Doctoratul se obţine în temeiul unei teze. Păi dacă-i „sub standarde”? Hai că totu-i cusut cu „raţă” albă!