Mircea Radu IACOBAN

Absolut incredibilă declaraţia lui Ponta (sept. 2016): „Secta şi propaganda talibană din România promovează o duduie (o variantă la fel de ciudată şi ipocrită ca Monica Macovei) evident fără nici o şansă, care, însă, în funcţie, ar face mai mult rău decât Armata Roşie”. Duduia, adică Maia Sandu, cea „fără nici o şansă”, a obţinut 38,4% în primul tur al alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova şi are şanse reale în turul al doilea! Pe undeva, poziţia lui Ponta poate fi înţeleasă: încerca să-l susţină pe amicul său, candidatul Iurie Leancă. Numai că, după ce a adunat doar 3,11% din sufragiile alegătorilor, iată că Leancă s-a declarat... sprijinitor al Maiei! Iar Ponta rămâne cu păcatul pe suflet, fiindcă alternativa n-a fost niciodată Leancă-Maia Sandu, ci Dodon-Maia Sandu. Şi dacă Maia „ar face mai mult rău decât Armata Roşie”, Dodon este Armata Roşie însăşi!

Eroarea de strategie a lui Ponta a fost speculată imediat la Chişinău, ca argument al faptului că „nici românii n-o susţin pe Maia”, taman cea care la o emisiune Pro Tv a declarat scurt şi limpede: „dacă ar avea loc un referendum pentru unire, aş vota DA.” Cum intens au fost speculate şi imaginile de la inutilul miting prounionist de la Bucureşti, clipurile susţinătorilor lui Dodon preluând cu voluptate imagini de la ciocnirea demonstranţilor cu autorităţile – filmările fiind puse sub semnul „abuzurilor jandarmilor români în Basarabia”, veche şi dragă temă a propagandei antiunioniste... Adevărat, modesta şi comuna înfăţişare a Maiei Sandu te face să crezi că fătuca abia s-a întors în cuhne după ce a dat de mâncare la răţuşte. N-are nimic din tupeul agresiv al lui Hillary, din fermitatea cazonă a Angelei Merkel, nici măcar din acreala ipocrită a Monicăi Macovei (de care o acuză Ponta), dar e şcolită la Harvard, a fost consilier al directorului Băncii Mondiale (Washington), câţiva ani ministru la Chişinău, fiind şi autoarea unor observaţii politice de real curaj şi profunzime: „Sunt partide care parazitează pe ideea unirii, la fel sunt şi partide care parazitează pe ideea europeană”.

După primul tur a avut buna-cuviinţă să ofere presei declaraţii echilibrate şi, aparent cel puţin, oneste, în vreme ce Dodon, de la (totuşi) fragila înălţime a celor 48,26 procente, şi-a dat-o iar în petic (nici nu mai era nevoie, se ştie de mult că-n visurile sale cele mai roz se vede străjer la turnurile Kremlinului). Declaraţia lui merită citită cu atenţie: „Românii sunt fraţii noştri, dacă vreţi. Fraţi, fraţi, dar brânza-i pe bani!” Acel „dacă vreţi” concesiv arată că ar accepta cu îngăduinţă, dacă nu chiar de nevoie, ideea românităţii basarabenilor-fraţi. Continuarea cu „brânza-i pe bani” nu văd cu ce temei este invocată, câtă vreme România a oferit basarabenilor, după 1989 încoace, şi „brânza”, şi banii. De pe urma acestei speciale relaţii, Republica Moldova a avut mult de câştigat şi trebuie să fii total necinstit ca să negi cu atâta rea-credinţă evidenţa.

Pe de altă parte, ce „brânză” oferă Dodon contra cost? Să fie unirea marfa tranzacţionabilă? Inacceptabil: a fost şi rămâne scrisă-n legile omeneşti şi-i un dat istoric ce nu se pune pe tarabă. Aşa că Igor Dodon (vorbeam fără menajamente despre Maia Sandu, dar ce facies de preşedinte de scară la bloc are reprezentantul stângii moldave!) s-ar cuveni să cugete cât de cât înainte de a recurge la vechi zicale româneşti, fiindcă s-ar putea „să bată” mult mai departe decât la prima vedere!

Revenind la inutilul miting de la Bucureşti: acelaşi organizator, George Simion, a „implementat” astfel de demonstraţii şi în Basarabia, motiv pentru care Ministerul de Interne de la Chişinău i-a interzis intrarea pe teritoriul Republicii în următorii cinci ani. Simion a fost şi expulzat de două ori, iar antecedentele lui de „revoluţionar de profesie” (împreună cu Tudor Mărieş a fost organizatorul mai multor manifestaţii antisistem ce denunţau „figurile sinistre de fanarioţi Iliescu-Constantinescu-Băsescu” – Iohannis încă nu fusese ales) lasă loc la interpretări şi mai de neocolit când se desfăşoară pe teritoriul altui stat. Cum vi s-ar părea un miting organizat la Bucureşti de un cetăţean basarabean dornic să reconstituie „Moldova Mare”? Oricât de în veci românească este Basarabia, rigorile dreptului internaţional nu acceptă incursiuni radicaliste transfrontaliere de tip Che Guevara: în loc să consolideze un trend, îl şubrezesc, oferind nesperată muniţie adversarilor mereu dornici să arate cu degetul „amestecul destabilizator al României”.

Sunt sigur că tineretul Moldovei este capabil să-şi afirme decizia unionistă promovându-şi propriii lideri, fără a-şi instala numaidecât în frunte „revoluţionari de profesie” din România. Dacă „Platforma unionistă 2012” vrea să contribuie cu reală utilitate la impunerea şi consolidarea „temei unirii”, ar avea acum cel mai larg câmp de acţiune: iată, nici un sfert din cetăţenii moldoveni aflaţi în România n-au votat duminică. Lămuriţi-i cât de important este acest al II-lea tur de scrutin şi aduceţi-i la vot! Instalând corturi la Bucureşti – altfel spus, vânzând castraveţi grădinarului – nu rezolvaţi nimic!