Cătălin MIHULEAC

Ultimii 20 de ani ne-au împroprietărit ţara cu o clasă de bogătani la prima generaţie în pantofi. Ciuruiţi de complexe, cel mai dureros fiind complexul intelectual, ei s-au acoperit de diplome vândute fără jenă de universităţile private, sperând că astfel îşi vor pune o proteză în locul lipsei de educaţie. Nu au reuşit, carenţele educaţionale transformându-li-se într-o mojicie care izbucneşte în cele mai inofensive împrejurări.

Unul dintre aceşti miliardari la prima generaţie în pantofi – proprietar de hoteluri, mall-uri şi posturi de televiziune, pe deasupra mason sprijinit discret de un serviciu secret important românesc – îşi dă în vileag mitocănia printr-un gest de la care nu vrea – sau nu poate – să se abţină: scărpinatul între deştele de la picioare.

Nu e nici o glumă: oriunde s-ar afla – într-o şedinţă a consiliului său de administraţie sau pe terasă la o bere – omul se descalţă de pantofi şi de şosete şi continuă discuţia exercitându-şi în paralel acţiunea de scărpinare. Din când în când, îşi mai desprinde câte o pieliţă de prisos pe care, pentru a o recicla, o duce în gură şi o înghite ca pe o stridie, deşi fără să stoarcă pe ea puţină lămâie.

Ştim, din cei şapte ani de acasă, că sunt anumite lucruri care se fac fără martori; între ele, se înscrie şi scărpinatul nasului sau al degetelor de la picioare. Dar miliardarul nostru nu se sinchiseşte de asemenea legi nescrise. Dacă el ignoră legile scrise, de ce le-ar da importanţă celor nescrise ?

Pe de altă parte, fiind la prima generaţie în pantofi, pantofii îl jenează. Şi-apoi se vede că aici e vorba de o pasiune în toată regula; altfel, şi-ar da ciupercăria din pantof pe mâna unui dermatolog.

Chestia mişto e că omul se lipise la un moment dat şi de capul belit din fruntea naţională; dar prieteşugul le-a picat, ştiu de ce, dar nu spun. Nu am informaţii dacă în faţa comandantului suprem se descălţa şi trecea la treabă. Probabil că da.