Cătălin MIHULEAC

Aş putea uşor să mă îmbogăţesc. Mi-aş deschide un cabinet de luptă împotriva bătrâneţii, unde aş aplica pacienţilor anumite lecturi pe creier, la fel cum se aplică măştile cosmetice pe faţă şi pe corp. Una din măştile cosmetice aplicabile pe scoarţa cerebrală este „Huckleberry Finn”, de Mark Twain; alta e „Micul Prinţ”, de Saint-Éxupery; iar o a treia ar fi „Alice în Ţara Minunilor”, semnată de Lewis Carroll, pseudonimul lui Charles Dodgson, profesor de matematică la Oxford. Încă de la primele pagini ale tratamentului meu minune, cititorul va remarca în oglindă cum firele de păr alb se altoiesc cu negru iar ridurile feţei se umplu din nou cu substanţă, ca şi cum n-ar fi existat vreodată.

Am luat-o deunăzi la recitit pe Alice, prilej de a mă reîntâlni, printre alte personaje, cu zâmbăreaţa pisică de Cheshire, cea care recunoaşte cu simplitate că, în Ţara Minunilor, „toţi suntem nebuni.” Pisica nu are deloc stare, motiv pentru care tot apare şi dispare; dar, ca să n-o sperie pe Alice, acceptă să se facă nevăzută eşalonat, „începând cu vârful cozii şi sfârşind cu surâsul, care pluteşte puţin în aer, după ce restul pisicii e dispărut.” Îţi trebuie ceva vechime pe viza pentru Ţara Minunilor pentru a nu vedea în pieirea eşalonată a mâţei mai mult decât un simplu fapt divers.

Deşi Ţara Minunilor arată toate semnele unei republici, la o bucată de vreme ea ni se dezvăluie ca fiind o monarhie absolută, dar absolută în mod plăcut. Alice asistă la o partidă regală de crochet, unde le cunoaşte personal pe Majestăţile Lor, cărora se pare că neastâmpărul sportiv le aleargă prin sângele albastru. Meciul este captivant, rolul bilelor de joc fiind interpretat de câţiva arici timizi; pe post de crose fiind întrebuinţate nişte păsări flamingo năsoase, pe care jucătorii le ţin de craci, lovind bilele cu pliscul lor. Partida are suspans, mai ales că aricii cu rol de mingi îşi menajează pielea ţepoasă şi-o şterg de regulă, înainte de-a le fi altoită spinarea cu păsările crose. În fine, fiecare sportiv joacă în legea lui, singurul competitor nemulţumit de pe teren fiind Regina, care pare să aibă un tic verbal, cerând la tot pasul să fie tăiate capetele celor ce încalcă regulamentul de joc. Chiar şi pisicii de Cheshire cere să i se aplice această pedeapsă, dar cum acestei vietăţi şotioase i se vede doar capul, călăul şade încurcat, căci cum poţi decapita pe cineva căruia nu i se vede deloc trupul? Exagerat de aspră este Regina cu supuşii săi, deşi ar putea fi mai temperată, având în vedere că atât ea, cât şi curtea ei, nu formează altceva decât un pachet de cărţi de joc.

Aş fi vrut să nu mai plec din Ţara Minunilor. Din păcate, pe când mă găseam în toiul plimbărilor mele fără ţintă prin Ţara Minunilor, poştaşul mi-a sunat brutal la uşă. Mi-a întins un plic cu gulerul scrobit şi mi-a cerut să semnez de primire. Am deschis plicul: Finanţele Publice mă somau să mă prezint urgent pentru a desluşi o inadvertenţă din fişa mea fiscală, altfel urma să suport consecinţele legale. Am oftat. Vraja cărţii dusă era. Viza mea de călătorie în Ţara Minunilor expirase.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Tratament pentru păstrarea tinereţii.

Comentarii