Narcis SIRETEANU

Nişte sfaturi părinteşti cam discriminatorii primeşte candidul Harap Alb de la taică-su, înainte de lungul drum spre demnitatea de împărat, care îl aşteaptă în celebrul basm al lui Ion Creangă. Punctual, i se recomandă să se ferească din toate puterile de ”omul roşu” şi mai cu seamă de ”omul spân”.

După umila mea părere, mai util ar fi fost poate ca tatăl grijuliu să-i recomande să se ferească, cel puţin în egală măsură, şi de femeia cu părul vopsit în roşu.

Dar, mă rog, să nu concentrăm atenţia pe sexul frumos, ci s-o lăsăm axată pe sexul urât. Iar aici cred că povăţuitorul ar mai fi trebuit să adauge ceva, la sfaturile lui profilactice: ca Harap Alb să se păzească şi de omul care poartă sandale combinate cu şosete, de preferinţă flauşate şi albe. Cu asta cred că ar fi trebuit să înceapă.

În ce mă priveşte, aşa voi face cu copiii mei, când va fi să-i pregătesc pentru viaţă. Pentru că arareori am văzut vreo combinaţie vizuală mai greţoasă ca aceasta. Nici nu-i de mirare că atâţia demni reprezentanţi ai mitocăniei româneşti au adoptat-o, de-a lungul timpului.

Îmi vine brusc în minte fostul primar al Clujului, Gheorghe Funar, ăla de vopsea băncile din parc în tricolorul de pe stindard. Dar şi Cristoiu cel peltic şi merele de aur s-a lăsat ademenit de această modă, care face furori pe orice podium - naţional şi internaţional - al prostului gust. De unde ne-om fi procopsit cu aşa o calamitate? Or fi adus-o ruşii, cu tancurile lor? Imposibil, că ăia nu prea ştiu ce e şoseta, la putere fiind eterna obială. În fine, rămâne ca istoricii să se pună pe treabă şi să ne lumineze.

Interesant e că purtătorii acestei crime vizuale nu văd nimic deplasat la ea. Ridicând din umeri, ei motivează că e bună sandaua, deoarece respiră piciorul în voie, trage aer în piept. Iar şoseta e şi ea la locul potrivit în sanda, să nu se bronzeze neuniform lăboanţa.