Narcis SIRETEANU

Atacul terorist de acum câteva zile nu s-a mai purtat cu armele de foc, aşa cum ne obişnuiserăm, ci la baionetă. Cu cuţitul, cu şisul. La London. Știm bilanţul provizoriu al victimelor, care se va agrava, prin răniţii care îşi vor da sufletul în zilele următoare.

Apoi, preţ de câteva zile, lucrurile se vor calma. Până la următorul atac terorist. Unde va fi el? În Belgia, în Italia, în Olanda, ori – de ce nu – într-o ţară nordică? Tocmai asta e esenţa terorismului, că nu ştim.

Umplută cu musulmani, Europa stă să plesnească. Măcar la acest capitol, ţara noastră sforăie în siguranţă. Subdezvoltarea are şi avantaje, precum vedem. Nici teroriştii nu-şi pun mintea cu noi. Suntem prea mici pentru exigenţele lor.

Tocmai de aceea, de-un caraghios negru sunt mesajele de condoleanţe plecate de la oficialităţile din România. Doamne, ce oameni miloşi sunt şefii ţării noastre! Tăriceanu deplânge situaţia şi-şi arată pumnul flasc spre brigăzile arabe fundamentaliste, uitând că el însuşi e un mic fundamentalist fără fundament... Mustaţa lui Dragnea se blegeşte în bernă, vrând să-şi arate solidaritatea cu familiile victimelor.

Iohannis mai eliberează un căscat mare cât o vacanţă bugetară, comandă echipei lui un comunicat prin telefon, îl semnează fără să-l citească, apoi cere de la bucătărie o porţie babană de cârnaţi cu hrean şi trei hălboaice cu bere nefiltrată. După ce la mântuie, adoarme la televizor sforăind ca un câine din rasa buldog, cu telecomanda dormind şi ea, pe buricul său aureolat cu păr blond.

Tot în zilele astea, un amic de-al meu a formulat genial chestiunea arzătoare a terorismului. Genial, cum nici trei trumpi şi cinci macroni n-ar fi izbutit, el a spus că marele noroc al lumii civilizate e că arabii terorişti ştiu doar să folosească armele, nu şi să le inventeze. Atunci ar fi jale, dacă s-ar pricepe să le şi inventeze.