Narcis SIRETEANU

Îmi permiteţi să rostesc şi eu, în stilu-mi caracteristic, două cuvinte, apropo de Ziua Românilor de Pretutindenea, abia serbată cu discursuri sforăitoare şi cu multe tobe, trompete şi tromboane?

Mulţumesc! Iaca, numai ce-am cetit în ”La Meuse”, ziarul care apare în oraşul Liège, nişte cifre foarte semnificative. Cifre care vorbesc -– rece şi dureros ca o salvă de săgeţi din oţel în mişcare - despre categoria cea mai vizibilă a românilor de pretutindeni. Ştim cu toţii care este ea; o ştim foarte bine.

Scrie gazeta respectivă că, în anul 2016, unui număr de 1.845 de cetăţeni europeni li s-a retras titlul de sejur în Belgia. Cunoaşteţi limba lui Voltaire? Atunci, o să vă redau un mic citat, în original: ”Ce sont toujours les Roumains qui mènent largement ce drôle de palmares, devant les Bulgares.”

O să şi traduc, pentru urmaşii lui Burebista anglofonul: ”Sunt ca întotdeauna românii cei care conduc în acest clasament neobişnuit, înaintea bulgarilor.” O a doua informaţie, venită în completare, ne spune că, în ultimii nouă ani, 12.000 de inşi au fost în această situaţie, adică li s-a retras dreptul de sejur. Şi, între ei, tot românii s-au situat în prim-plan, adică înaintea bulgarilor. Aşa, să le luăm şi noi faţa bulgarilor cu ceva.

Motivele pentru care respectivii conaţionali ai noştri au fost decăzuţi din drepturile lor de şedere în Belgia, sunt de înţeles. A fi cetăţean european nu înseamnă să te poţi instala unde ai chef, cu obiectivul clar de a suge de la ţâţa socială a statului respectiv. Ţările dezvoltate au nevoie de specialişti români, de meseriaşi muncitori, nu de borfaşi şi de întinzători de mână. Nu mai detaliem.

Ceea ce pe mine mă enervează, mă jigneşte şi mă doare este formula ”toujours les Roumains”. Adică tot noi suntem în fruntea clasamentului la potlogării, de parcă am fi un Real Madrid al ilegalităţilor. Şi iar suntem cu toţii puşi în aceeaşi oală, de parcă noi am merge la cerşit sau furat în Belgia.