Narcis SIRETEANU

Se vede că prietenul vostru de suflet Narcis Sireteanu nu tăia piroane când vorbea despre ofiţerii acoperiţi din societatea românească. Subiectul se găseşte acum în plină fierbere, întreţinut fiind – ăsta da paradox! – tocmai de unii dintre ei. E o atmosferă de continuă suspiciune: ne bănuim între noi, uneori cu destul temei. Stalin are de ce să fie mulţumit. Era teoria lui: fără teroarea imprimată de serviciile de informaţii, nu se poate guverna.

Problema este mult mai adâncă decât o înţeleg unii. Un prim lucru grav stă în sistemul de racolare a acestor inşi. Sunt aleşi oameni mediocri, fără personalitate, care îi detestă, chiar îi urăsc pe semenii lor inteligenţi şi cu fibră morală. Indivizi care de dragul banilor sunt în stare de orice.

Să luăm exemplul presei, că e mai vizibil şi mai spectaculos. Agenţii infiltraţi în redacţii - mulţi dintre ei chiar conducând instituţii mass-media - sunt vinovaţi de coborârea nivelul presei româneşti atât de jos. Presa din ţara noastră se face pe zi ce trece tot mai mică, până va dispărea cu totul. Cum s-a întâmplat asta? Prin pierderea credibilităţii.

Alt lucru grav e că alţi ofiţeri acoperiţi au devenit profesori de Jurnalism în universităţi, probabil pentru a face mai simple racolările. Nu insistăm.

Însă cea mai gravă chestiune e că mulţi dintre aceşti inşi nu lucrează pentru servicii de informaţii româneşti. Aici e gravitatea maximă.

Şi încă ceva: cei mai mulţi inşi cu grade ascunse nu slujesc interesele naţionale, ci propriile interese.

Aş vrea să vă fac o mărturisire: aceasta e o meserie pe care eu unul nu aş putea-o face, oricâte miliarde aş primi. Să stai de vorbă cu semenii tăi, să le câştigi încrederea, să ţi-i faci chiar prieteni şi apoi să te duci şi să verşi guşa, conştient fiind că le faci rău! Mai moral e să fii călău, măcar ăla e pe faţă.