Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Să nu faceţi gafa să întrebaţi pe vreun tâmpit din politica românească cine este Jean-Pierre Van Rossem. Nici pe vreun Cosmin Guşă să nu-l întrebaţi. N-o să ştie să vă răspundă şi, de aceea, veţi crea un moment penibil. Deşi Van Rossem, ajuns la 72 de trepte pe scara vieţii, a fost un personaj emblematic al vieţii politice belgiene şi europene din anii `90. A mai fost şi proprietarul unei echipe de formula unu, ceea ce l-a propulsat spre un nou rând de lumini ale rampei.
Pe scurt, un om care – dacă ar fi să-l caracterizăm în limbajul bovin carpato-dunărean - a ştiut să trăiască. Şi a făcut-o din plin. Vorba baladei, puţin adaptată: ”Şi avea, fără de preget, / Europa după deget.”
Pentru c-a ştiut să trăiască, se pare c-a învăţat şi să moară, că oricum una e legată de cealaltă. Acum câteva zile, omul şi-a anunţat decizia de a cere eutanasia, Belgia fiind – se ştie – o ţară care încuviinţează acest ultim act voluntar, în situaţii medicale justificate. Şi, se pare, Van Rossem n-a scăpat de hărţuirea bolilor. Dar nu e doar atât.
”Am avut o viaţă exuberantă, dar consider că e destul. Simt că sunt în declin, şi vreau să decid eu însumi când să-mi opresc viaţa. Până la finele acestui an voi spune gata, ajunge!” – explică el.
E o decizie unilaterală, pe care însă o va discuta cu cei doi fii ai săi. Este convins că îl vor înţelege. Apoi, Van Rossem revine asupra vieţii sale, cu două precizări, care i-ar încânta până şi pe-unii ca Adrian Mutu sau Popescu Tăriceanu: ”Am avut cele mai frumoase femei şi cele mai spectaculoase automobile. Am avut 891 de milioane de dolari, când eram la vârf...”
Atitudinea acestui om – şi ce om! – are darul de a ne pune pe gânduri. În decembrie, a murit fiinţa care mi-era cea mai dragă. Umilită fizic de un corp şi un creier care nu o mai serveau. A târâit-o aşa, aproape jumătate de an, chinuindu-se pe ea, chinuindu-i pe cei din jur. Doar clinica unde era îngrijită era mulţumită, pentru că scotea biştari din asta.
Când începe declinul, trebuie să ai dreptul să decizi tu însuţi. Printre drepturile omului e şi acesta. Astfel se pune problema în tot mai multe state dezvoltate.
