Narcis SIRETEANU

Circulă prin ţările Europei civilizate anumite mărci de automobile care par concepute special pentru sexul mişto. Buburuze Citroen, Fiat 500 şi 600 cât unghia, vulpiţe Volkswagen Fox, delicate Renault Twingo... Toate vârstele feminine stau ţanţoş în scaun, arătându-şi profilul la volan: şi puştoaice aurii cu neastâmpăr cald în sânge, şi femei coapte ca acuşi cireşele, şi...

Și foarte femei la pensie, trecute de 60, de 70 şi chiar de 80 de ani.  Care circulă domol, băbeşte, parcă în şoaptă. Cu ochelarii lor de soare mascându-le fardul topit peste riduri, circulă prudent, circulă cu viteză redusă, adesea poticnit, aşa cum circulă şi în bucata de viaţă care le-a mai rămas de parcurs. Dar, lucrul cel mai important decât toate, circulă într-un cadru marcat de respectul celorlalţi participanţi la traficul rutier.

N-am văzut ca la noi geamuri coborâte pe la intersecţii, şi bădărani care răcnesc, îndemnându-le:

- Du-te acasă, băboiu` dracului, că te caută moartea!

În afară de lipsa copleşitoare de educaţie, tipic românească, mai e şi multă prostie în fraza pomenită mai sus. Păi, dacă moartea caută pe cineva acasă, de ce să meargă acela acasă? Ca să se randevuzeze cu ea – pardon, cu dânsa! - şi să îl cosească? Se grăbeşte cineva să moară?

Mergeam la sfârşitul săptămânii trecute cu un taxi prin Suceava, când şoferul i-a recomandat unei doamne în vârstă să lase baltă volanul, c-o aşteaptă moartea acasă, cu o mândreţe de coasă. I-am spus, extrem de serios, că doamna respectivă ar putea fi foarte bine chiar mama lui. Știţi ce mi-a răspuns?

– Pe mama, moartea a luat-o deja!

După care a început să râdă ca un tont sadic. Avea un râs cu o circumferinţă uriaşă, cât a unei mări. În acel râs era cuprinsă toată sluţenia neamului nostru.