Narcis SIRETEANU

Fără a avea istoria, organizarea, educaţia şi faima mafioţilor italo-americani, interlopii români stârnesc o sumedenie de reacţii în parcursul lor sub Soare. Cetăţenii altor state îi detestă, poliţiştii străini îi vânează, dar poliţiştii români îi stimează. Procurorii şi judecătorii îi tolerează şi văd în ei o sursă minunată de venit, avocaţii îi ademenesc.

Cei din politică îi privesc ca pe nişte fraţi, nesfiindu-se, în campaniile electorale, să se împrumute de la ei cu nişte „cheş”, pentru a unge campania cum e datul din bătrâni. În vreme ce noi, săracii, ne scăpăm în pantaloni când îi vedem, rugându-ne ca Domnul să ne ocrotească, astfel încât să nu avem de-a face cu aşa personalităţi.

În privinţa fetelor, a frumoaselor, a superbăciunilor ţării, treburile se schimbă radical. Ele sunt efectiv fascinate de interlopi. Banii acestora, bicepşii şi limuzinele lor le taie respiraţia. Nu mai contează că sunt nişte analfabeţi, de vreme ce au universităţile şi doctoratele vieţii, plus portofelul gata să facă explozie. Sunt, în fond, de-o mie de ori mai virili ca toată redacţia de la revistele „22” şi „România literară”.

Pe gagici nu le deranjează neam cât de necinstite sunt căile pe care sunt obţinuţi banii interlopilor, care le aprind libidoul.Uneori însă, poveştile acestea de iubire au un final trist, chiar tragic. Este şi cazul unei bunăciuni din Oradea, fiică de poliţai, împuşcată de un interlop cu care căzuse la aşternut. Cine ştie ce n-o mai fi mers între ei, că iubirile astea sunt ca automobilele Dacia de pe vremuri: se strică din orice, când ţi-e lumea mai dragă.

Fapt e că ăla s-a şucărit nasol pe ea şi a împuşcat-o în cap, cum a văzut prin filmele cu Joe Pesci şi Robert de Niro. Dar asta nu va clinti nimic din admiraţia pe care restul fetelor, rămase vii, le-o poartă interlopilor. Dimpotrivă.