Narcis SIRETEANU

Am urmărit marţi o dureroasă seară de filme cu actori români în distribuţie, la Antena 3. Nu erau filme artistice, erau documentare. Preluate de Antena 3 de la sconfraţii francezi şi englezi.

Unul dintre filme, realizat într-un mare oraş francez, se baza pe o captare a camerelor de luat vederi, amplasate în preajma unui bancomat, de unde o femeie cam ştearsă scotea, săraca, nişte bani. Şi deodată, netam-nesam, două răpănoase săreau pe ea, bruscând-o şi smulgându-i din mână atât banii, cât şi cardul.

Tâlhăroaicele erau femei de etnie romă, provenite din depozitul România, după cum ne desluşea comentariul francez. „Ţigănci românce”, adăuga Gâdea, pe care îl afecta mult prea tare mesajul ruşinos al filmului, ca să mai fie atent la normele de exprimare europeană, care cer ca ţiganilor să nu li se atingă sensibilitatea zicându-li-se ţigani, ci musai romi. În caz contrar, pot face depresii.

Scene de felul acesta am trăit şi eu acum vreo trei ani, în oraşele Paris şi Lille, umplute, ca întreaga Franţă, de romi români, care se remarcau printr-o agresivitate realmente înspăimântătoare. Peste tot te izbeai de ei: şi în bortele de metrou, şi lângă bancomate. Te atacau, te bruscau, te împingeau, îţi cărau pumni şi picioare dacă nu îi lăsai să-şi îndeplinească scopul: acela de a-ţi smulge ce purtai în mână sau în buzunar. Portofelul, banii. Atacatorii erau în special copii şi adolescenţi, că ăstora legea le aranjează freza şi le-o dă cu briantină, supervizaţi de câte unul matur şi cu experienţă. Legea îi protejează pe micii tâlhari, deşi ei sunt încă de pe acum irecuperabili.

Oricât ar munci ai noştri cinstit în străinătate, despre ei nu se vor face niciodată filme. Românul cinstit şi muncitor este invizibil şi anonim, pe când romul este vizibil şi cu ştampila clară: „made in Romania”. 100.000 de români oneşti nu repară ceea ce unul de ăsta strică.

Abia mă abţin să nu dau drumul la o înjurătură.