Narcis SIRETEANU

Sportul este oglinda societăţii dintr-o anumită ţară. Iar dintre toate disciplinele, fotbalul iese în evidenţă ca păduchele în frunte.

Se înţelege că fotbalul românesc nu putea fi altfel decât România. Acaparat de corupţie, de mitocănie, de prostie şi de fudulie.

În ţesătura tuturor acestor trăsături, poate nu trebuie să ne surprindă ascensiunea marii tumori a sportului românesc care este Adrian Mutu. În loc să dispară în uitare, acest sportiv nefast de etnie romă a devenit antrenor al unei echipe de prima ligă, ASA Târgu Mureş. Sună dezolant pentru urechile mele. Sincer, aveam o părere mai bună despre ardeleni, care credeam că judecă mai adânc.

Ce gafă imensă! Fiindcă, dacă cineva dorea cu adevărat binele sportului de performanţă din ţară, trebuia să procedeze taman pe dos: să ceară eradicarea totală a lui Mutu din viaţa sportivă! Cu lacunele sale din educaţie, cu drogurile lui, cu curvăsăria lui, cu bătăile lui de prin crâşme şi cluburi, cu lipsa lui totală de cultură, acest ţigan needucat trebuia să dispară pentru totdeauna în uitare!

Trebuia să dispară demult, dar putea fi momentul chiar şi acum, când din punct de vedere sportiv nu mai valorează nici cât o erecţie la un taur mort. Mutu trebuia lăsat să treacă în nefiinţă.

Dar nu a fost lăsat. Nişte deştepţi – de felul acelora care cândva îl dezmierdaseră „Briliantul” - l-au conectat la aparate, pentru a-l menţine artificial în viaţă.

Pentru faptele sale - multe şi grave, intolerabile la un sportiv -, Mutulică nu a plătit niciodată preţul corect. Mereu i-au luat apărarea nişte persoane incapabile să privească efectele acestui oligofren asupra puştimii, care şi-l alegea ca model. Cândva, când a fost prins drogat, s-au strâns semnături pentru a fi graţiat.

Dacă ar fi fost pedepsit drastic la momentul respectiv, Mutu ar fi putut deveni ceea ce merita: cea mai eficientă sperietoare pentru toţi sportivii români în curs de derbedizare.