Narcis SIRETEANU

Când, aplecat peste planşeta sa de lucru, Creatorul a proiectat lumea, l-a conceput pe arab pentru a călări cămilele prin deşert, înfofolit în cearşafurile alea ale lui, menite a-l apăra de furtunile de nisip. Traiul lui e aspru, apa şi hrana sunt greu de procurat, şcolile aproape inexistente. Probabil că de aceea l-a şi conceput cu vederi înguste, intolerante.

În pogoanele alea înghiţite de praf, el e unicul stăpân. Regulile prafului sunt regulile sale. Reguli dure. Cuvântul lui e mai presus de al altcuiva. Cuvântul e urlat, pornit din gât, fără o minimă cizelare. Femeia lui stă cu gâtul sub un bolovan, cu faţa acoperită de o basma, să n-o râvnească nimeni şi să nu râvnească la nimeni. Femeia lui e tot un mamifer, dar mult mai puţin valoros decât cămila.

Nimeni din lume să nu se ieie de el. Cartea de căpătâi îi este Coranul, pe care îl interpretează după cum vrea. E ca un fel de critic literar: vede într-un text sensuri care autorului nu i-au trecut o clipă prin cap. Cine are altă religie trece în ochii lui drept un suspect, care se poate transforma oricând în duşman. Iar duşmanii trebuie aruncaţi în aer sau ciuruiţi. Justiţie? Da, justiţie. Justiţie cu mâna lui. El e procurorul, el e judecătorul. Avocaţi nu există. Se plimbă prin capitala Franţei, lălăind: „Dinamita şi cureaua lată / Puşc mai mult ca niciodată / Colind prin Paris şi văi / Cu jihadiştii mei.”

Avea oare ce căuta arabul clasic în Europa. În Europa, cu libertatea sa de expresie, cu libertatea presei, cu polemicile sale mereu în schimbare, cu schimbul său democratic de idei? Nu. Europa nu e pentru arabi.

Cu toate astea, Europa a absorbit masiv populaţia musulmană, din raţiuni care ţin de libera circulaţie, de consum, de găsirea mâinii de lucru ieftine. A fost bine, un timp. Până când arabul clasic a ţinut să-şi impună propriile reguli.

Cele spuse de mine apar emise şi de fostul preşedinte Băsescu. Dar cu ură, nu ca mine. Şi fără talent. „Mult mai bine e să muriţi în România mea, în explozii din cauza corupţiei pe care am cultivat-o, decât omorâţi de jihadişti!”, ne spune el, printre rânduri.