Narcis SIRETEANU

Iarăşi voi trezi în unii dorinţa de a mă scrie apăsat pe toacă, după ce o să spun că pe Alexandru Arşinel, suceveanul nostru din Dolhasca, nu l-am considerat vreodată vreun actor măreţ. Toată maimuţăreala aia a lui caraghioasă, la care se adaugă vocea falsificată de schimonoseli ţine mai mult de arsenalul unui bufon de rând, decât de acela al unui actor care îşi respectă profesia. Nu în asta constă comicul de bună calitate, nu prin astfel de metode primare se câştigă emoţia spectatorilor. Desigur, la noi, în România, unde exigenţa nu depăşeşte dimensiunile buricului unui gândac de bucătărie, merge şi aşa, cum atâtea altele merg şi-aşa. Dar nu asta este calitatea cerută de exigenţa unui act artistic veritabil.

Deşi nu străluceşte pe scenă şi nici pe marele ecran, Arşinel pare să se învârtă cu mult talent în viaţa privată. O declară episodul rinichiului transplantat acum câţiva ani, fără să stea la rând, ci folosindu-şi doar pilele aduse de notorietatea sa, episod care nu a stârnit valurile de indignare pe care le merita. O declară şi episodul cu sumedenia de spoturi publicitare, în care tot apare pe micul ecran, alături de partenera de exact nivelul lui, Stela Popescu. Te şi întrebi: oare ăstora nu le ajung banii, sau e vorba de o altă boală, care ar necesita un altfel de transplant, eventual un transplant de bun-simţ?

De câteva zile, modul lui Arşinel de-a se învârti i-a adus înscrierea într-un partid politic. Că nu eşti oportunist adevărat până n-o faci şi pe asta. Şi de partea cui? De partea UNPR, de partea puterii, deci. S-a speculat că a făcut-o pentru a-şi păstra funcţia de director al teatrului de revistă Constantin Tănase. Apropo, oare ce-ar fi zis Tănase despre oportunismul său?

Acuşi-acuşi, puterea politică va trece la polul opus. Atunci, nu mă îndoiesc, Arşinel îşi va aminti că toată viaţa a fost un liberal.