Diferența dintre vecinul meu slinos și slinosul guru Bivolaru

Un cititor al rubricii de față îmi reproșează, pe ton indignat, că prea mă leg de fizicul personajelor luate de mine în condei, ceea ce, susține dânsul, este incalificabil. De aceea, mă avertizează domnia sa, îmi va nota scrierile cu decât o steluță și așa o să tot facă, până o să mă „îndrept”.
Din păcate pentru indignarea sa, nu o să mă îndrept, fiindcă nu consider că acum aș acționa strâmb. Dar o să-i ofer o explicație.
Niciodată nu am făcut vreo remarcă răutăcioasă despre fizicul unui om care-și vede cinstit de treaba lui. Dar am surprins latura fizică a personajelor – venite din viața publică, îndeosebi din zoaiele politicii – pentru a sublinia hâzenia lor completă. Căci e o diferență între o față cadaverică, subțiată de lipsuri, și o față asemănătoare, dar ascuțită de vicii și excese. E o diferență între vecinul meu – care pleacă la 4 dimineața la serviciul său dintr-un sat – pentru a reveni la 7 seara -, și Oprescu, care pleca să se culce la patru dimineața, după desfrâurile colosale cu whisky și gagici. Vecinul meu, măcinat de griji, are cearcăne și pungi sub ochi, exact ca ale lui Oprescu. Îi respect cearcănele, cum îl respect și pe el. Pe ale lui Oprescu le detest, laolaltă cu întregul.
Mă întâlnesc adesea în cartier cu un bărbat trist, având părul mereu gras. I-a murit de-un an soția de cancer, lăsându-l cu doi copiii. Nu l-am văzut măcar o dată zâmbind. Părul îi arată oribil, probabil că nici de șampon nu are bani. Poate fi comparat părul său slinos cu acela al unui fugar de lege pe nume Bivolaru? La ora asta, omul acesta se gândește ce să le pună pe masă copiilor, în timp ce gurul se gândește câte minore să-și mai pună în pat.
Se spune cu temei că, după o anume vârstă, fiecare este responsabil de felul în care arată. Moaca arogantă a lui Adrian Năstase ori mutra precar intelectuală a lui Ilie Năstase n-au răsărit pe un teren gol.
Așa că sunteți liber să mă notați în continuare cu o steluță, domnule cititor!