Narcis SIRETEANU

Un cititor al rubricii de faţă îmi reproşează, pe ton indignat, că prea mă leg de fizicul personajelor luate de mine în condei, ceea ce, susţine dânsul, este incalificabil. De aceea, mă avertizează domnia sa, îmi va nota scrierile cu decât o steluţă şi aşa o să tot facă, până o să mă „îndrept”.

Din păcate pentru indignarea sa, nu o să mă îndrept, fiindcă nu consider că acum aş acţiona strâmb. Dar o să-i ofer o explicaţie.

Niciodată nu am făcut vreo remarcă răutăcioasă despre fizicul unui om care-şi vede cinstit de treaba lui. Dar am surprins latura fizică a personajelor – venite din viaţa publică, îndeosebi din zoaiele politicii – pentru a sublinia hâzenia lor completă. Căci e o diferenţă între o faţă cadaverică, subţiată de lipsuri, şi o faţă asemănătoare, dar ascuţită de vicii şi excese. E o diferenţă între vecinul meu - care pleacă la 4 dimineaţa la serviciul său dintr-un sat - pentru a reveni la 7 seara -, şi Oprescu, care pleca să se culce la patru dimineaţa, după desfrâurile colosale cu whisky şi gagici. Vecinul meu, măcinat de griji, are cearcăne şi pungi sub ochi, exact ca ale lui Oprescu. Îi respect cearcănele, cum îl respect şi pe el. Pe ale lui Oprescu le detest, laolaltă cu întregul.

Mă întâlnesc adesea în cartier cu un bărbat trist, având părul mereu gras. I-a murit de-un an soţia de cancer, lăsându-l cu doi copiii. Nu l-am văzut măcar o dată zâmbind. Părul îi arată oribil, probabil că nici de şampon nu are bani. Poate fi comparat părul său slinos cu acela al unui fugar de lege pe nume Bivolaru? La ora asta, omul acesta se gândeşte ce să le pună pe masă copiilor, în timp ce gurul se gândeşte câte minore să-şi mai pună în pat.

Se spune cu temei că, după o anume vârstă, fiecare este responsabil de felul în care arată. Moaca arogantă a lui Adrian Năstase ori mutra precar intelectuală a lui Ilie Năstase n-au răsărit pe un teren gol.

Aşa că sunteţi liber să mă notaţi în continuare cu o steluţă, domnule cititor!