Vorba lui Voltaire, repetată de Ion Rațiu

Fac salubritate ziarele care triază cuvântul cititorilor postat la finele articolelor de opinie. Foarte bine procedează. „Monitorul de Suceava” elimină și el mârlăniile care se depărtează de civilizație. Fiindcă nu se câștiga nimic, îngăduindu-se publicarea acelor murdării.
Păi, abia de se termina scrierea în care condeierul ataca o temă de interes public, că se și dădea semnalul de pornire la cele mai buruienoase calomnii și cele mai aberante insulte. Nu tu ironie rafinată, nu tu argumentație inteligentă, nu tu luări persiflante peste picior. Ce erau alea, frate, partide de atletism salivar? Partide de scuipat la țintă, individual și în grup? Cui foloseau mizeriile acelea?
„Fiți neînduplecați în privința ideilor, nu a persoanelor. Reînviați arta uitată a dezacordului energic, dar civilizat!” Astfel recomandă specialistul mondial în jurnalistică Paul Greenberg, în cartea sa de referință, intitulată „Ziarul”.
Polemica modernă trebuie să se poarte de o manieră urbană, fără a degenera în insulte și amenințări la adresa unui condeier cu a cărui idee este posibil să nu fii de acord. Și ce dacă nu ești de acord? E musai să fie de acord toți cititorii unei rubrici – în număr de câteva sute, uneori chiar mii – ca pe vremea stalinismului?
Să ne amintim cuvintele bătrânului Voltaire, repetate de Ion Rațiu după revenirea sa în țară, în 1990: „Je ne suis pas d’accord avec ce que vous dites, mais je me battrai jusqu’au bout pour que vous puissiez le dise”( „Nu sunt de acord cu ceea ce spuneți, dar mă voi bate până la capăt, pentru ca s-o puteți spune.”)
Nu trebuie să sărim în sus când mai este atacat câte un Patapievici. Cine e, în fond Patapievici, vreun Arsenie Boca? Nu cumva Patapievici e cel care l-a slugărit cu condeiul său obedient pe un mitocan ca Băsesscu? Nu cumva el e cel care, într-un moment delicat al alegerilor prezidențiale, afirma că există o casetă unde candidatul Geoană „primește sex oral”?